Cimitirul vesel din Săpânța
sau locul unde moartea şi-a pierdut sămânţa (I)
Lector Dr. Vasile Chira
Sit cultural protejat de către UNESCO, Cimitirul Vesel a fost declarat cel mai important cimitir din Europa şi al doilea din lume, după cel egiptean din Valea Regilor (alte cimitire celebre din lume fiind localizate în Bolivia, Statele Unite, China, Irak, Filipine, Argentina, Anglia şi Irlanda).
Creatorul Cimitirului vesel, meşterul Stan Ioan Pătraș s-a născut în anul 1908, în comuna Săpânța, județul Maramureș, într-o familie de țărani care se ocupau cu prelucrarea lemnului. Atras de mic de sculptură, începe să sculpteze cruci din stejar incă de la vârsta de 14 ani. Pe lângă cruci confecționa și alte obiecte cu la fel de multă sensibilitate artistică: scaune, cuiere, colțare, dulapuri, blidare, lingurare, troițe și porți.
În anul 1935, îndemnat de către preotul Grigore Rițiu, care preda limba română și limba latină, Stan Ioan Pătraș mărește considerabil trunchiul crucilor pentru a avea suficient loc de încrustrare a epitafului. Tot în acest an va scrie şi primul epitaf.
După ce sculptează în cimitirul satului [Numele de „Cimitir Vesel” nu îi aparține meșterului Ioan Stan-Pătraș, ci se datorează unui turist francez, care, vizitând Cimitirul în anii comunismului, a exclamat: „Acesta e un cimitir vesel!” De atunci, această denumire a fost preluată de toată lumea, ajungând în cele din urmă să devină oficială.] peste 700 de cruci (în medie 10 cruci pe an), simţind că se apropie momentul trecerii la cele veşnice (1977), desemnează pe doi dintre mulţii săi ucenici să-i scrie pe cruce următorul epitaf:
„De cu tânăr copilaș/Io am fost Stan Ion Pătraș,/Să mă ascultați oameni buni/Ce voi spune nu-s minciuni. /Câte zile am trăit/Rău la nime n-am dorit,/Dar bine cât am putut/Orișicine mi-a cerut./Vai săracă lumea mea/Că greu am trăit în ea/De la paisprezece ani/Trebuia să câștig bani/La lucru greu de pădure/Cu țapin și cu săcure./Tata-n război a plecat/Înapoi n-o înturnat./Trei copii noi am rămas/În lume cu greu năcaz./Vrut aș fi să mai trăiesc/Și planul să mi-l plinesc./Din șaizeci și nouă țări/M-au vizitat până ieri./Din conducători de stat/Foarte mulți m-au vizitat/Și de acum când or veni/Pe mine nu m-or găsi./Și le doresc la toți bine/Care au fost pe la mine/Că viața o lăsai/La 69 de ai. /Crucea mea când s-a lucrat/Care eu mi-am comandat/Doi elevi ce-au învățat/Mi-au făcut lucru pe plac:/Turda Toader, Stan Vasile/Dumnezeu Sfântu să-i ție.”
Meşterul Ioan Stan Pătraş a avut peste 50 de ucenici. Turda Toader si Stan Vasile, care, la recomandarea lui, i-au sculptat propria cruce, aparțin unui cult neoprotestant. Din acest motiv, continuatorul legal al tradiției stanpătraşene este un alt ucenic, pe nume Dumitru Pop, care face şi seviciul de curator al Casei memoriale „Ion Stan Pătraș”.
Sculptate în lemn de stejar, crucile sunt ornate cu basoreliefuri pictate în culori vii („albastrul de Săpânța)”, baza fiind rezervată portretului celui decedat și epitafului. Portretul surprinde cel mai adesea ocupația/pasiunea/hobby-ul/viciul defunctului, iar poemul-epitaf este o descriere în versuri a vieţii acestuia. Interesant este faptul că epitaful, în ciuda pudorii funebre prezente în colectivitățile rurale, conține elemente umoristice, comice, chiar frivole.
Dacă ceilalți meșteri sculptori și dulgheri maramureşeni, în casele şi porţile pe care le ridică, fac lemnul să cânte horea istoriei și a bucuriei fiinţei de a trăi, Stan Ioan Pătraș face lemnul crucilor să intoneze imnul vesel-amar al morții.
Fiecare epitaf este o confesiune, un monolog din adâncurile morții, un testament prin care defunctul își legitimează, ca fostă ființă pământeană, dreptul de a da o povaţă celor ce încă sunt deasupra gliei, şi care, în goana lor după fericiri iluzorii, își uită condiția de muritor.
Meșterul Stan Ioan Pătraș este un scriitor subtil, un artist natural, un narator talentat care scrie cu dalta, sintetizând în câteva rânduri isprăvile de-o viață ale ființei umane. În fapt, creatorul Cimitirului Vesel este, la scară folclorică, un artist complex, care se mișcă într-un triplu registru creator: sculptural, pictural și scriptural (poetic), mânuind cu aceeași măiestrie dalta, pensula si condeiul. Opera sa este un act pluridisciplinar, un tot sinergic, perihoretic, în care se disting si în același timp se întrepătrund într-un joc realist naiv cele trei elemente care dau amprenta artistică, conținutul estetic unic al crucilor care alcătuiesc Cimitirul Vesel: geometria sculpturală (forma), culoarea și logosul poetic.
Cromatica crucilor din Cimitirul Vesel are de asemenea o extraordinară valoare simbolică. Meşterul Ioan Stan Pătraș foloseşte cinci culori pe care le identifică cu vârstele biologice şi mai ales spirituale ale omului din nord.
