Educaţie religioasă şi educator (II)

Pr. Dr. Cristian Muntean

(Continuare din nr. 1-4, 1 şi 15 ianuarie 2013) 
 

Următoarele capitole ale cărţii se opresc asupra modului de predare a istoriei bisericeşti, dogmaticii, liturgicii, moralei şi apologeticii în anii adolescenţei. Chiar dacă programele şcolare au suferit modificări în decursul vremii, cartea părintelui Vasile schiţează în aceste capitole necesitatea unei abordări reale atât în ce priveşte modul de captare a adolescentului, cât şi în ce priveşte capacitatea lui de înţelegere. Sugestiile sunt bine-venite şi exprimă, în mare parte, experienţa pe care părintele a dobândit-o ca profesor de religie la vestitul liceu şagunian din Braşov.
Dacă pentru materialul istoric părintele Vasile sugera o expunere metodică, fixată în scris pe tablă în punctele esenţiale, urmată de cunoaşterea surselor din epocile respective, insistându-se asupra părţii educative, pentru materialul dogmatic insista în predarea dogmei pe metoda evanghelică, folosită de Însuşi Mântuitorul Hristos. Această metodă, explică el, nu drămuieşte cu raţiunea adevărul supranatural, dar nici nu-l lasă străin de viaţă, ci dimpotrivă Iisus îl arată atât de apropiat de viaţă încât viaţa devine imposibilă fără el.
Când face referire la materialul liturgic, părintele Vasile e conştient de atitudinea refractară a adolescentului faţă de deprinderile religioase, faţă de  rugăciune, faţă de mersul la biserică sau chiar pentru semnul crucii. De aceea s-ar cere ca materialul liturgic să nu fie prezentat intelectualist, ci să ţină seama de intimitatea sufletească a adolescentului, să fie un izvor de redescoperire a universului interior. În acest sens ar fi de preferat ca orele de liturgică să fie urmate de discuţii particulare cu elevii, iar mărturisirea lor, din Taina Spovedaniei, să aducă din partea duhovnicului o metodă specială1.

Un punct de vedere la o apariție editorială

Arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu
 

În cursul lunii octombrie 2012, la Chişinău, s-a lansat oficial volumul „Pentru restabilirea unităţii. Poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse în problema «Mitropoliei Basarabiei». Documente şi materiale”. Actele incluse în volumul amintit – după cum ne informează site-ul oficial al Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove – au fost colectate de autorul culegerii, Victor Josu, din arhivele Patriarhiei Ruse şi ale Mitropoliei din Chişinău, fiind redate în limbile rusă şi română. Mai mult, volumul a fost întregit cu unele documente publicate anterior în revista „Jurnal Moscovskoi Patriarhii”, precum şi pe pagina oficială a Patriarhiei Ruse şi a unor Biserici Ortodoxe aflate în comuniune cu aceasta.

1. O prezentare unilaterală a unui adevăr istoric

Adresată deopotrivă clericilor şi credincioşilor, colecţia îşi propune, după cum însuşi autorul subliniază chiar în primele pagini, să evidenţieze „activitatea Patriarhiei Moscovei şi a Bisericii Ortodoxe din Moldova ca parte componentă a jurisdicţiei sale canonice, îndreptată spre lichidarea consecinţelor schismei bisericeşti care a fost cauzată de crearea pe teritoriul Republicii Moldova a «Mitropoliei Basarabiei» [s.n.]. Documentele evidenţiază rolul ce l-a jucat în acest сonflict Patriarhia Română, adoptând în decembrie 1992 decizia de «reactivare» a structurii menţionate, precum şi evoluţia relaţiilor dintre Bisericile Ortodoxe Rusă şi Română în legătură cu existenţa ei”. Am redat in extenso acest ultim fragment, deoarece, încă de la început, este fixat cadrul de argumentare şi abordare a problematicii propuse: reactivarea Mitropoliei Basarabiei (şi de această dată nu mai utilizăm ghilimelele asemenea autorului) este considerată o schismă cu consecinţe grave în planul vieţii bisericeşti din Republica Moldova1.
Doar la o simplă lectură poate fi observat faptul că întreg discursul lucrării este îndreptat spre discreditarea Mitropoliei Basarabiei şi demonstrarea netemeiniciei actului de reînfiinţare a acesteia, iar documentele şi actele oficiale inserate ilustrează punctul de vedere oficial al Patriarhiei Ruse şi al reprezentanţilor Bisericilor subordonate din punct de vedere juridic şi canonic faţă de aceasta. În acest punct, autorul face apel la o serie de argumente provenind din:1. actele oficiale ale Patriarhiei Ruse, respectiv hotărârile şi declaraţiile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse;
2. documentele şi materialele Bisericii Ortodoxe din Moldova (declaraţiile şi hotărârile Sinodului acestei Biserici, dar şi decretele şi scrisorile mitropolitului Chişinăului şi al Întregii Moldove, declaraţii ale clericilor etc.);
3. corespondenţa dintre Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română pe această temă.