Pr. Vasile Grăjdian
Este greu să scrii despre nimic – sau foarte uşor... Când numărul sau cantitatea (văzută) contează – de voturi, rating, ranking etc. – cu un număr suficient de „pro”, într-o mare mare de abţineri „turmentate”, se poate fabrica sau provoca orice, inclusiv vreo nenorocire – din fericire, doar pentru moment, sau pentru momentul istoric respectiv –, chiar dacă este vorba despre vreun război mai local sau mai mondial, văzut sau nevăzut.
Pe de altă parte şi „din păcate”, la momentul respectiv nu este de „bon ton” sau „politic corect” să vorbeşti contra acelei (mari) majorităţi care este atrasă în capcana respectivului moment nefericit, iar după trecerea (sau „ostenirea”) nenorocirii cu pricina, de obicei „mulţi viteji se arată” şi este iarăşi de altfel de „bon ton” şi „politic corect” să vorbeşti împotriva a ceea ce mai înainte era „de bine”. A se vedea, spre exemplu, începutul şi sfârşitul războaielor, începutul şi sfârşitul regimurilor sau mandatelor politice, începutul şi sfârşitul datoriilor („pe credit”) personale sau (inter)naţionale, începutul şi sfârşitul păcatelor sau păcatului în general, care, după o vorbă mai veche, ,,intră râzând şi iese plângând”.