Pr. Prof. Dr. Nicolae DURA, Viena
Ȋn
Viena şi ȋn alte provincii ale fostului Imperiu austriac au desfăşurat
activitatea mii şi mii de soldaţi români, ȋnsoţiţi de ofiţeri de acasă: din
Transilvania, din Banat sau din Bucovina, ȋn vremea ȋn care aceste provincii au
aparţinut imperiului. Numai aşa pot să fie ȋnţelese şi multele cimitire cu mii
de soldaţi români căzuţi şi ȋnmormântaţi pe aceste meleaguri.
Ȋn continuare voi prezenta câteva date şi mai ales nume ale unor
personalitaţi româneşti dintre ofiţerii români de la Viena.
Ȋnalţi
ofiţeri români
La 31 octombrie 1918 s-a întemeiat
la Viena Senatul Militar Român cu participarea a 100
de ofiţeri români. Cu acest prilej s-au ales ca preşedinte militar generalul
Ioan Boeriu şi locţiitor căpitanul Traian Popa. La constituirea acestui senat
militar român la Viena au mai participat: căpitanii Coilban, Luca Popovici şi Dr. Muntean, de asemenea, preotul militar
Ilie Hociotă. Acest Senat
militar român a ţinut mai multe întruniri de organizare şi de orientare a
militarilor români (Dr. Antonie PLĂMĂDEALĂ, Metropolit von
Transsilvanien, Ein rumänischer
Militärsenat in Wien, einen Monat vor der Vereinigung vom 1. Dezember 1918,
în Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena APORV, 1988, p. 25).
Foarte interesant şi mişcător aceştia au depus – la Viena – jurământul pe
tricolorul românesc, rostind aceste cuvinte: „Jur credinţă naţiunii române şi supunere în toate
Consiliului Naţional Român. Nu voi sta decît în serviciul neamului românesc, pe
care nu-l voi părăsi la nici un caz şi sub nicio împrejurare“.
Misiunea de bază a Senatului militar din Viena era să susţină militarii români
din Austria pentru a se reȋntoarce în Transilvania sau în Bucovina. Au fost
înştiinţaţi soldaţii români de pe toate fronturile pe care a acţionat armata
austro-ungară şi li s-a dat dispoziţie să nu comită jafuri sau acte
samavolnice, să nu se lase jigniţi, în sentimentele lor naţionale, să se
comporte cu omenie şi demnitate ȋn drumul lor spre casă.
Sfinţirea drapelului Senatului Militar Român din Viena, 14 noiembrie 1918 (Fotografia a fost
făcută de soldatul Samoilă Mârza, din Galtiu, judeţul Alba, care a fost
fotograf militar la Viena. Aparatul acesta de fotografiat se păstrează ȋn Muzeul
Unirii din Alba Iulia).
La
Viena şi la Wiener Neustadt, 50 km. ȋn sudul Vienei, se aflau în 1918
aproximativ 60.000 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români. Aceştia au fost
organizaţi să plece prin Iugoslavia în Banat şi Ardeal, luând parte la Marea Adunare de la
Alba Iulia. Protocoalele notate de către preotul Gheorghe Opreanu, păstrate în
Arhiva mitropolitană din Sibiu, au fost
publicate de către Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul
Transilvaniei în lucrarea: „Calendar de inimă românească“. La propunerea
preotului Gheorghe Opreanu mai multe întruniri s-au organizat în cancelaria
parohială din Löwelstrasse 8, din centrul Vienei. Secretarul acestui Senat a
fost preotul Gheorghe Opreanu, care a ajuns apoi protopop de Târnăveni. La 27
noiembrie Dr. Iuliu Maniu, preşedintele
politic al acestui for, în cadrul şedinţei de la Senatul militar din Viena
„Roagă toţi ofiţerii ca fără amânare, să plece acasă cu atât mai vârtos, că
scopul acestui Senat militar e împlinit deja întru toate şi acum chemându-ne
dorinţa acasă”.
Dintre
ȋnalţii ofiţeri români, care au activat la Viena amintim pe generalii:
Alexandru Lupu şi Ioan Boeriu.
Generalul Alexandru Lupu s-a născut la
Lugoj în anul 1838. La îndemnul marelui Andrei Şaguna, a urmat Şcoala normală de matematică din
Caransebeş. De la simplu soldat a urcat, printr-o muncă perseverentă şi prin
talent, până la gradul cel mai mare în armata imperială. Iată câteva cuvinte
din caracterizările ce au fost făcute de superiorii lui: „Este un ofiţer capabil şi
cu multă îndemânare… Faţă de superiori este foarte ascultător din convingere şi
foarte respectuos. Faţă de subalterni este pretenţios, dar drept” (anul 1869).
„Are un caracter foarte solid şi corect… Este un căpitan foarte inteligent,
stăruitor, fapt ce mă convinge că poate fi un ofiţer de stat major” (scria
maiorul Josef Wellesacher în anul 1881). Alexandru Lupu a participat la
războaiele din Italia (1859) şi Prusia (1866). A fost decorat cu
Medalia de război şi Meritul în Serviciu clasa I, Crucea de Cavaler clasa I cu
şoim alb (1866) şi Crucea meritul militar (1896). La 25 februarie 1908
împăratul i-a acordat înaltul grad de general. După 42 de ani de slujire în
armata imperială solicită pensionarea în anul 1896 şi rămâne cu domiciliul în
Viena. „Fără îndoială,
a avut de suferit de pe urma faptului că a rămas în credinţa străbună, dar şi
datorită faptului că, în 1878, şi-a ales drept soţie tot o româncă, pe Blanca,
originară din Arad. Dacă soţia ar fi fost din Germania sau din Austria, dacă familia ar
fi trecut la romano-catolicism, alta ar fi fost situaţia” (Mărturisea
cu convingere Ing. Alexandru LUPU, care trăieşte la Lugoj şi care a primit
primele date de la bunicul său care era strănepot de frate al generalului, la
Cristian GHINEA, La Viena, pe urmele legendei generalului Alexandru
Lupu, în Redeşteptarea
nr. 712 din 3-9 feb. 2005, p. 12). Acest român ortodox a reuşit să strângă
elementul românesc şi să susţină închirierea, în inima capitalei imperiale, a
unui spaţiu care adăposteşte de 112 ani capela românească ce se păstrează şi se
foloseşte până astăzi.
Generalul
Alexandru Lupu a trecut întru nemurire la ȋnaintatea vârstă
de 87 de ani, în 3 aprilie 1925. El a lăsat românilor, drept testament,
îndemnul: „Să ţineţi morţiş la credinţa
strămoşească, căci ea ne-a făcut ceea ce suntem: popor civilizat cu speranţa
într-un viitor tot mai bun şi mai consolidat” (Dr. Cornel
CORNEANU, Generalul Alexandru Lupu, în „Foia
Diecezană“, Caransebeş, nr. 49/1945, p. 6). Locul de veci al
generalului Alexandru şi al soţiei sale Blanca Lupu se află în Cimitirul central din Viena,
parcela 116, rândul 12, mormântul nr. 9.
Generalul Ioan Boeriu s-a născut la 10 octombrie 1859 în
Recea, din ţara Făgăraşului. Mama lui ar fi dorit, ca fiul ei, să urmeze
teologia, să revină preot ortodox în satul natal, dar el a urmat cariera
militară. După absolvirea Şcolii de Cadeţi de Infanterie (Kadettenschule) din
Sibiu a ajuns sublocotenent ȋn Budapesta, apoi în 1900 a devenit căpitan, iar
ȋn 1914 a fost avansat la gradul de colonel. A fost activ în regimente din
Bosnia, Budapesta şi Viena.
În luptele
de la Sulozcsova, Boeriu a fost rănit grav şi ajungând infirm, a fost
transferat la Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război, ca expert militar şi
preşedinte al Consiliului de Onoare al Ministerului. În anul 1917 a obţinut
titlul de baron şi Ordinul Maria Tereza. La 11 noiembrie 1918, Boeriu a
fost avansat la gradul de Feldmarschalleutnant (Camelia ONCIU, Eroi uitaţi ai
României Mari. Primul general al Transilvaniei, http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=141929
20.03.2018). El a fost un mare om de arme care
şi-a păstrat gradul de general în două regimuri politice atât de diferite:
Imperiul Austro-Ungar şi Regatul României.
După
ȋntoarcerea din Viena, generalul Boeriu a participant la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia, care a consfinţit Unirea de la 1 Decembrie 1918,
apoi a devenit comandantul armatei din Transilvaniei. Pentru meritele sale a
fost decorat atât de împăratul austro-ungar Carol I, cât și de Regele Ferdinand
I al României (Bianca PĂDUREAN, Pagina de istorie:
Generalul Ioan Boeriu, românul care a ocupat Viena, Praga și Budapesta, 10
Octombrie 2017. https://www.rfi.ro/cultura-98388-pagina-de-istorie-generalul-ioan-boeriu-romanul-ocupat-viena-praga-budapesta, 20.03.2018).
Ȋn 1921 generalul
Boeriu a trecut în rezervă, apoi s-a implicat în activităţi culturale,
în ASTRA.
A fost membru al Senatului României. S-a stins din viaţă la 90 de ani, pe 2 aprilie
1949, la Sibiu, şi a fost înmormîntat – precum ceruse el – în satul natal
Recea.
Este demn de amintit, ȋn acest
context, că la Viena a funcţionat pe toată durata razboiului (1914-1918) Comitetul
de Caritate din Viena (Nicolae DURA, Biserica trăită departe,
Bucureşti 2005, p. 245-247). Acesta a fost ȋntemeiat de către
Comunitatea Ortodoxă română vieneză. S-a propus alegerea unui Comitet de doamne
române, care să ia asupra lor datoria de „surori de caritate” şi să ajute
ȋmpreună cu toţi medicii români din Viena.
Comitetul de
caritate pentru soldaţii români răniţi, Viena 1914.
Consiliul bisericesc a pus la
dispoziţia Comitetului de caritate suma de 2.000 de coroane şi-şi propune să
strângă colecte şi să le pună la dispoziţia Crucii roşii. Ȋn spaţiul închiriat
pentru capelă, ȋn centru capitalei habsburgice, s-a organizat o „staţiune
sanitară cu 4 până la 6 paturi pentru răniţi”. Activitatea acestui Comitet avea
să cuprindă şi vizitarea soldaţilor români internaţi prin diferite spitale din
Viena şi împrejurimi, ajutarea şi încurajarea lor,
oferirea de cărţi ziditoare de suflet. Soldaţii erau ajutaţi să-şi procure
obiectele dorite şi să comunice cu familiile lor. Această iniţiativă depăşea
puterile celor zece doamne alese şi se extindea asupra tuturor românilor
vienezi ca o expresie a dragostei lor creştineşti.
De aici se trimiteau cărţi de
rugăciuni şi calendare bisericeşti peste tot pe unde erau soldaţi români, prin
spitale şi pe front. Preotul militar Gavril Boga scria Comitetului de caritate:
„Pentru toate acestea Vă mulţumesc din toată inima şi în modul acesta,
aducându-vă totodată la cunoştinţă, că şi bravii noştri ostaşi atât cei bolnavi
de prin spitale, cât şi cei de pe la companii şi-au arătat cu lacrimi de
bucurie mulţumita lor sinceră, primind câte o cărticică sau foaie românească şi
au aflat mângâiere sufletească în aceste timpuri grele”.
Acest Comitet de caritate a fost
recunoscut şi de Crucea roşie prin decretul 782 din 15 martie 1915. Comitetul de Caritate „a îndeplinit datorii
patriotice şi morale de ordin înalt” (Protocol Consiliu parohial, vol. II, p. 120, Arhiva
parohială Viena), aceasta era o acţiune lăudabilă şi deosebit de
importantă pentru Comunitatea românilor ortodocşi din Viena.
Se păstrează într-o formă îngrijită,
cu monumente adecvate, cele cinci cimitire cu soldaţi români înmormântaţi în
Austria, ȋn apropierea Vienei. În anii `30 ai
secolului trecut, s-au organizat aceste cimitire cu soldaţi români în Austria.
Aceste cimitire sunt marcate foarte vizibil de câte o cruce-troiţă românească,
care adună în jurul ei crucile aşezate la mormintele care adăpostesc trupurile
frânte în frageda tinereţe de moartea nedreaptă şi necruţătoare a războiului.
În cinci cimitire sunt îngropaţi şi eroi români din primul război mondial: Viena (Zentralfriedhof), Tulln, Zwentendorf, Bruckneudorf
(100 soldaţi) şi Kittsee (83
soldaţi), de asemenea, mai sunt îngropaţi soldaţi români şi în alte locuri din
Austria: la Sigmundsherberg, iar 27
eroi în St. Georgen am Ybbsfelde, 4
la Wieselburg, iar alţii la Purgstall.
În anul 1930 s-a organizat un
pelerinaj şi o slujbă la mormintele eroilor români din Tulln şi Zwentendorf,
dezvelindu-se monumente funerare în prezenţa ministrului plenipotenţiar
(ambasador) al României la Viena, Dr. Caius Brediceanu şi a directorului Austriei de Jos, Dr.
Buresch.
Crucea monument funerar de la eroii
înmormântaţi în Cimitirul central din Viena a fost dezvelită la 14 aprilie 1927. Cu acest
prilej s-a făcut o slujbă de pomenire şi la mormântul generalului Al. Lupu, fost
preşedinte al Comunităţii românilor ortodocşi din Viena (1906-1925). Crucea de
lemn a fost înlocuită cu o cruce din piatră în anul 1964: cu frumoasele cuvinte
biblice: „Urmaţi legea Domnului, unii pe alţii iubindu-vă“, un ȋndemn minunat
şi mereu demn de urmat.
Crucea de la
mormintele soldaţilor români ȋnmormântaţi ȋn Cimitirul din Viena
Numele
eroilor români, au fost săpate pe plăci comemorative, de marmoră de acasă, şi
au fost aşezate (în octombrie 1988) la mormintele soldaţilor noştri
înmormântaţi în Cimitirul Central din Viena, parcela 68 A: ABRUDAN Ioan
(Toboliu, Bihor), ADAMESCU Gheorghe (Toboliu, Bihor), ANGHEL Ignat (Câmpuri de Sus, Hunedoara), ATIRESCU Toma
(Boşorod, Hunedoara), BĂLAN Nicolae (Căiala, Bistriţa), BĂLŢAT Nicolae (Boiţa,
Sibiu), BECU Gheorghe
(Putna, Suceava), BIRCEA Ioan
(Oreşac, Timiş), BOAR Ioan (Urviş, Bihor), BOLBAN Nicolae (Şugag, Alba), BOGHIA
Anton (Ruda, Hunedoara), BORODA Ştefan (Remetea Lorău, Bihor), BRAD Gheorghe
(Caporal Alexa, Arad), BUBLIC Vasile (Corceşti, Bucureşti), BUDA Elieş
(Nemeş, Bihor), BUBURUZAN Gheorghe (Corceşti, Bucureşti), BUJI Alexandru (Corod, Satu-Mare), BURC Teodor, BUTA Savu,
CĂTA Petru (Şugag, Alba), CĂRPINIŞAN Aurel (Răşinari, Sibiu), CERCEL Simion
(Toager, Timiş), CÂRLEA Simion, CIURESCU Vincenţiu (Bega, Caraş-Severin), COJOC
Loghin (Suceava), CRALINIC Ivan
(Bucecea, Botoşani), CRĂCIUN Tudor ( Râpa de Jos, Mureş), CRISTESCU Ioan,
CRÂZNIC Iacob (Căstău, Hunedoara), DAN Ioan (Ribişoara, Hunedoara), DASCHIEVICI
Căpitan Victor (Ocna-Coţmani), DRAGOMIR Trandafir, DUMITRESCU Ioan (Orăştioara
de Jos, Hunedoara), DUTEA Atanasie (Milova, Bucureşti), FĂRCAŞ Dumitru
(Turda, Bucureşti), FLOCIA Gavrilă
(Fundu Moldovei), FLOREA Ludovic (Ohaba, Hunedoara), GAŞPAR Artian
(Sântandrei), GURBAN Ioan (Remetea, Caraş-Severin), HEUCI Avram (Robogan,
Bihor), IANCU Teodor (Cheşa, Bihor), IORDĂNESCU Gheorghe (Hobiţa, Pui,
Hunedoara), IOUNUŢ Ioan (Săliştioara, Hunedoara), JORZA Ioan (După Piatră,
Hunedoara), LADA Ioan (Haţeg, Hunedoara), LIPOVAN Vlase, LUCACIC Ioan (Nermiş),
LUP Ioan (Ilişeşti, Suceava), MACIU Petru
(Cerbăl, Hunedoara), MAIOR Ilie (Vidacut, Mureş), MAMELCA Mihail, MARA Dumitru
(Petroşani, Hunedoara), MARIŞCA Mihail, MĂRCUŞ Iosif (Bulzeşti, Hunedoara),
MOISE Gheorghe (Nojac, Hunedoara), MOLDOVAN Nicolae (Vinţu de Jos, Alba),
MUNTEANU Filip (Bazul Mare, Hunedoara), NEGREA Dimitrie (Brăieşti, Suceava), NICHITIAN
Florin (Marginea, Suceava), NIMIŞEC Ifrim
(Dâncu Mare, Hunedoara), OANA Ioan (Nocrich, Sibiu), OPRINCARU
Anfiloche (Teodoreşti, Suceava), PARAGHIAN
Mihail (Lisaura, Suceava), PANTILOI
Gheorghe (Costeşti, Hunedoara), PĂUNOV Nicolae (Timişoara), PASCH Laszlo
(Maramureş), PETRESCU
Nicolae (Sulighete, Hunedoara), PETRU Constantin (Sasca Montană,
Caraş-Severin), PINTEA Ioan, PITICAR Ioan (Câmpulung, Suceava), POP Gabriel (Agârbiciu, Cluj), POPOVICI Martin
(Valeadeni, Caraş-Severin), PRUNDAR Gheorghe (Haţeg, Hunedoara), RADA Grigor
(Rus, Sălaj), RAICU Zaharia (Goldghileşti, Hunedoara), RĂUŢ Petru (Lăpuşnicel,
Caraş-Severin), ROMAN Ilie (Arad), ROMOŞAN Zaharie (Ghelmar, Hunedoara), ROŞCA
Petru (Spereuş, Arad), RAŢA Ioan (Popeşti, Hunedoara), SCHEL Francisc
(Stinăpari, Hunedoara), SPERMAC Constantin (Bocşa Română, Caraş-Severin),
STRUGUR Gheorghe (Pânteştii de Jos, Suceava), SUJEGAN Silard
(Satu Mare), SULEA Nicolae (Abrud, Alba), SURDU Haralambie (Părhăuţi, Suceava), ŞTEFAN Traian
(Ormindea, Hunedoara), TEODOROVICI Gustav (Hunedoara), TODEA Nicolae (Albac,
Alba), TOMICA Sofron (Pătârş, Arad), TONCEA Ioan (Costeşti, Hunedoara), URLICA
Ioana (Bocşa, Caraş-Severin), UZLUI Ludovic (Micfalău, Covasna), VIBIŞAN Ioan
(Obădeni, Timiş), VINCA Iosif (Haidaş, Caraş-Severin), VLAD Toma (Loman, Alba),
VOICA Amier (Hunedoara), VOZS Ioan (Vinţu de Jos, Alba). Lista a fost întocmită
de Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU şi Pr. Victor BUNEA în anul 1988, mss. în
Arhiva Parohiei, şi a fost publicată în APORV 1989, p. 86-87.
În Zwentendorf au fost înmormântaţi 155 de soldaţi români, potrivit
însemnărilor de pe cruci, dar numai 120 sunt trecuţi pe listele păstrate în
localitate (conform Listei oferite de Administraţia Cimitirului catolic din
Zwentendorf – Friedhofsverwaltung der römisch-katholischen Pfarre,
Zwentendorf). La Tulln, în Cimitirul oraşului au fost înmormântaţi şi 46 de soldaţi
români.
În cele două Cimitire din
Zwentendorf şi Tulln, cu soldaţi români din primul război mondial s-au aşezat
cruci de piatră şi au fost sfinţite la 20 iunie 1965.
Această enumerare am făcut-o în duh
de pomenire acum la împlinirea a 100 de ani de la încheierea primului război
mondial, timp de ȋmplinire şi unire a tuturor provinciilor unde trăiau români
majoritari.
Pomenind ostaşii
români înmormântaţi la Zwentendorf, în anul 1930. Au fost de faţă: Reginele
Maria şi Elisabeta, Principesa Ileana, Ministrul român
la Viena Dr. Caius Brediceanu, Lucian Blaga, ataşat de presă
ş.a.
Pomenirea
soldaţilor români ȋn Cimitirul Central din Viena, 26.10.2017. Au participat:
Ambasadorul Bogdan Mazuru, Preotul vicar Nicolae Dura, alţi enoriaşi şi
delegaţi ai Ambasadei României la Viena.
Ȋn fiecare an, la diferite
prilejuri: Ȋnălţărea Domnului, sâmbete de pomenire a celor răposaţi, membrii ai
Comunităţii Ortodoxe Române din Viena cu Ambasada Română din Austria
organizează slujbe de pomenire şi ceremonii de depuri de coroane la aceste
locuri unde ȋşi dorm somnul de veci soldaţi români căzuţi la datorie pe aceste
meleaguri.
Ofiţerii şi soldaţii români și-au făcut datoria, pretutindeni unde
au fost trimiși de conducătorii lor.
