.jpg)
Chiar
dacă linia frontului s-a mutat în estul Ucrainei, conflictul va dura,
reconstrucția țării agresate va fi costisitoare și lentă, iar efectul său
global – de la posibila criză alimentară din Africa, până la competiția directă
dintre Occident și puterile emergente ostile democrației (China, Iran, Coreea
de Nord, Federația Rusă etc) – va genera bătăi de cap în toate capitalele
statelor ONU. Vin așadar vremuri complicate, de instabilitate și risc. Începe
un nou capitol istoric în urma căruia vom vedea adevăratul chip al secolului
21. Nu s-ar spune că omenirea învață prea multe din lecțiile trecutului.
Am
mai scris aici despre impactul religios al războiului de la granița noastră.
Ortodoxia era deja divizată. După conflict, fracturile sale interne se vor
adânci. Ca fii ai Bisericii dreptmăritoare – cu detenta ei universală – suntem
întristați de falia Constantinopol-Moscova, care ilustrează noua opoziție
dintre democrații și autocrații. Dacă Războiul rece a instalat faimoasa Cortină
de Fier între lagărul socialist și lumea euro-atlantică, noul război al Rusiei
în Ucraina – pe care propagandiștii Kremlinului îl prezintă ca ”revanșă” a
civilizației ruse (russki mir) împotriva Occidentului ”decadent” – va
submina cel puțin la fel de grav unitatea pan-ortodoxă.
Evident,
Biserica Ortodoxă Română nutrește înclinația – dar și obligația națională – de
a proteja ce am dobândit în deceniile de după colapsul URSS: statutul de membru
NATO și UE, libertatea (inclusiv religioasă), respectul față de drepturile
omului, economia de piață și vocația de a ne consemna istoria adevărată, pentru
a ne face – fie și sub forme simbolice – dreptate. Nu mă aștept la un fiasco în
această privință. Sondajele de opinie arată că majoritatea românilor apreciază
aceste noi realități ca pe un succes comunitar deschis spre un viitor mai
civilizat, prosper și stabil. În acest context sociologic, BOR va servi fără
ezitări interesul României de a se dezvolta fără asuprire. Sunt convins că
păstorii noștri sufletești - de la Patriarhul Daniel și ceilalți membri ai
Sfântului Sinod, până la clerul de mir și cinul monahal – înțeleg că Estul
Europei devine acum centrul sensibil al Occidentului euro-atlantic. Vom avea mai
mulți bani, suport politic și capacități defensive ca oricând. Deja faimosul
”flanc estic” al NATO va fi determinant pentru coeziunea și siguranța a circa
un miliard de oameni. În noul cadru geopolitic, BOR are vocația de a construi
punți ecumenice, de a sprijini integrarea în UE a Ucrainei, Republicii Moldova
și a statelor ex-iugoslave din Balcanii de Vest și de a preveni, cu tot
curajul, pericolul oricărei deteriorări a standardelor democratice de la noi și
din regiunea unde ne aflăm.
Cum o va
răspunde Biserica noastră acestor imperative de etapă? Înțelegându-și puterea
duhovnicească, forța intelectuală și magisteriul moral, adică folosindu-și
resursele proprii pe măsura amplitudinii sale reale în peisajul accidentat din
care facem parte. Inerția comodă, triumfalismul, tentația filetismului și
somnolența auto-suficientă sunt de prisos atunci când e momentul să te
consulți, să acționezi coerent și să arăți temeritate spirituală sau curaj
profetic. Aerul tare al libertății le face bine prietenilor lui Dumnezeu. Sub
tirania ateistă a comunismului, ortodocșii aveau ”voie” doar să laude sistemul
care-i oprima. Să nu uităm că în doar în democrație putem critica fără
opreliști derivele democrației – și ale diverselor ideologii care o irigă. A
sosit momentul îndrăznelii de a ne apăra libertatea în Hristos prin toate
instrumentele pe care societatea deschisă ni le pune la îndemână.
Teodor
Baconschi
