Un aspect aparte din paginile „Telegrafului Român”: probleme agricole şi economice din perioada 1853-1873

Dr. Sebastian Dumitru Cârstea

Apariţia „Telegrafului Român” la 3 ianuarie 1853 a constituit un moment de răscruce în viaţa culturală a poporului român. Se evidenţia ţelul propus de întemeietorul şi promotorul acestui ziar, Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna, care arăta că ziarul „era menit să fie o foaie politică, industrială, comercială şi literară”, urmărind „a atinge şi dezbate… trebuinţele de căpetenie ale poporului român...”. În acest ziar al românilor şi pentru români nu au putut fi lăsate deoparte preocupările de ordin economic şi agricol, ambele cu diferitele lor forme de manifestare.

I. Probleme agricole în „Telegraful Român” în perioada 1853-1873

Este uşor de sesizat de către cititorul „Telegrafului Român” multitudinea de articole ce au drept temă centrală agricultura, ce urmăresc fie definirea conceptului în cauză, fie modul de realizare din trecut şi prezent. Încă de la apariţia sa, periodicul păstrează rubrici speciale despre agricultură. Poporul român este perceput ca un popor de agricultori, motiv pentru care se indică în termeni foarte concişi: practicarea comasării pământului, a arendei utilizate de către proprietari sau de către stat şi mai ales condiţiile în care se realiza această arendă, parcelarea loturilor ce urmează a fi cultivate, asanarea terenului, informaţii referitoare la pregătirea şi realizarea secerişului, deci, cu alte cuvinte, o agricultură care să fie realizată după metode noi, dar şi prin utilizarea unui nou mijloc, adică cărţile scrise şi tipărite.
Surprinde în mod deosebit de plăcut dorinţa de înfiinţare a Societăţilor agricole, ele fiind organizaţiile ce ar trebui să ocupe cel dintâi loc în viaţa agricultorilor. Scopul societăţii era de a aduce înlesniri, îmbunătăţiri şi perfecţiuni pe care un om singur nu e în stare să le aducă. Firesc că fondarea unor astfel de societăţi atrage după sine un specific al acestora. Astfel, se pot înfiinţa societăţi pentru cultura viţei-de-vie, a grădinilor, a viermilor de mătase, a creşterii animalelor, deoarece o dezvoltare a conceptelor agricole, capabile să ajungă la toţii agricultorii atrage după sine şi necesitatea Institutelor agronomice, unde cunoştinţele teoretice de agricultură să fie coroborate cu cele practice. În aceeaşi direcţie se militează şi pentru fermele model, mai ales datorită faptului că se pot transmite cunoştinţe de natură practică. Sunt redate informaţii privind nu numai cultivarea viţei-de-vie, ci şi producerea vinului, iar pentru ca viţa de vie să aibă o productivitate ridicată era indicat „modul de înmulţire prin lăstari şi butaşi”. În ceea ce priveşte pomicultura, se intenţionează obţinerea unor soiuri cât mai productive, de unde şi interesul pentru „nobilarea pomilor în orice parte a anului”. Creşterea animalelor a fost strâns legată de agricultură, de aceea se insistă pe alegerea celor mai bune rase de animale, unele destinate pentru munca câmpului, şi altele pentru producţia de carne şi lapte, alegerea exemplarelor pentru reproducere, care trebuie să îndeplinească anumite proprietăţi. Ştirile despre târgurile ţinute fie în Transilvania, fie în alte zone sunt o constantă în paginile „Telegrafului”. Biserica este chemată să îşi aducă şi ea contribuţia la răspândirea acestor mesaje, pentru ca şi prin intermediul ei sfaturile și indicaţiile utile agricultorilor „să ajungă la inima poporului”.

Un alt segment pe care se insistă asupra expoziţiilor agronomice organizate în ţară şi străinătate. În ceea ce priveşte cultura viermilor de mătase trebuie să se facă simţită şi o implicare din partea guvernului, care să sprijine această nouă ramură, mai ales în contextul pionieratului făcut în domeniu. Sfaturile cele mai bune pot veni însă din partea învăţătorilor, absolvenţi ai Institutului Teologico-Pedagogic de la Sibiu. O altă ramură a economiei care a găsit în viaţa agricultorului transilvănean o largă răspândire este apicultura. Se poate, aşadar, constata foarte uşor că informaţia oferită era extrem de vastă, astfel încât chiar şi necunoscătorul în domeniu se putea implica în această activitate uşoară, dar extrem de profitabilă. Informaţia pleca de la generalităţi până la anumite detalii tehnice, într-o ordine firească şi logică. Importanţa solului, a pământului arabil şi a felului în care trebuie realizat aratul devine o constantă pentru paginile periodicului şagunian. Însămânţarea sau „îngropatul seminţelor” pare a fi, la prima vedere, un procedeu cunoscut de către toţi. Cu toate acestea, întâlnim o serie de informaţii privind acest act al însămânţării nu numai de aici, ci şi din alte ţări.

II. Probleme economice în „Telegraful Român” în perioada 1853-1873

Încă de la apariţia articolelor axate pe viaţa economică s-a încercat o explicare şi o definire a conceptului de economie. Aceasta era alcătuită din mai multe ramuri care produc, bineînţeles, o serie de bunuri, indiferent de natură. Amintirea în mod constant a cotei de împrumut naţional, a acţiunilor de bancă, precum şi a acţiunilor de credit vizau o ilustrare a nivelului economic atins la momentul respectiv în Imperiu, nivel care, desigur, se dorea a fi pozitiv.
Rolul pe care economia îl are în viaţa economică a unei ţări se raportează şi la moneda de schimb, la puterea ei pe piaţa monetară. Aproape în mod constant „Telegraful Român” afişează pe ultima pagină a ediţiilor sale cursul de la Bursa din Viena cu valoarea monedei în curs, amintind, în acelaşi timp, în fiecare an nu numai moneda în curs, ci şi eventualitatea unor acţiuni diferite la bursa din Viena. Importanţa sistemului financiar şi a controlului exercitat de către ministerul de finanţe devin o constantă a economiei moderne. La fel de importante sunt în paginile „Telegrafului Român” aşezămintele de credit, felul în care pot fi luate credite din partea „proprietarilor, maşiniştilor, industriaşilor, comunelor, corporaţiilor şi privaţilor”, reuniunile binefăcătoare, care la momentul respectiv făceau şi obiectul diferitelor asigurări, dar şi informaţii referitoare la noul sistem monetar apărut după  „convenţiunea monetară”. Se insistă pentru implementarea meseriilor care erau „într-o treaptă de cultură foarte apusă” şi mai ales utilitatea corporaţiilor de meseriaşi – care în latină se numeau corporati, collegiati urbis – existente la strămoşii latini (cum ar fi cele de lemnari, fauri, corăbieri) trecute ulterior şi la germani. Această chemare către meserii este adresată de către „Telegraful Român” meseriaşilor români, deoarece la momentul respectiv nu mai exista nicio interdicţie de practicare a meseriilor funcţionând „sloboda concurenţă”. După înfiinţarea Astrei se insistă tot mai mult pe importanţa unei industrii cât mai dezvoltate, capabile să răspundă la realităţile cotidiene, de unde şi importanţa mijloacelor adecvate pentru atragerea tinerilor spre meserii. Tocmai de aceea întemeierea unui institut tehnic trebuie să îndeplinească însă anumite criterii, răspunzând în mod indubitabil şi unor necesităţi. De un interes major a fost prezentarea în paginile „Telegrafului Român” a înfiinţăriii Reuniunii sodalilor (calfelor) români din Sibiu, a cărei activitate era redată în mod constant cititorilor în văditul scop de a se prezenta, în primul rând, realizările, dar mai ales scopurile urmărite de aceştia în domeniul lor de activitate. Comerţul se dezvoltă automat, deoarece scopul unei economii nu este numai de a produce pentru sine, adică strictul necesar, ci şi de a încerca o colaborare prin intermediul importurilor şi exporturilor cu economia altor ţări, fapt ce ar determina crearea unor depozite de mărfuri, a transportului maritim şi fluvial, a preţului diferitelor mărfuri pe piaţa naţională. O altă ramură extrem de importantă a economiei sunt transporturile. Importanţa majoră o constituie însă mai ales căile ferate, ale căror proiecte sunt descrise pe larg în periodicul sibian.
Biserica îşi făcea astfel simţită prezenţa în toate ramurile de manifestare a activităţii umane, fiind la momentul respectiv punctul central din care plecau şi în care se întorceau toate lucrurile. Tocmai de aceea se poate afirma că Biserica Românească din Transilvania şi-a adus obolul său şi în acest domeniu. Iar dacă perioada 1853-1873 a fost o perioadă de pionierat, cu siguranţă după 1873 problemele vizate vor avea o consistenţă mult mai mare, mai ales că începea să se profileze şi cadrul propice unei astfel de consistenţe, dar începeau să apară şi oameni de valoare în domeniu.