4. Care sunt eforturile pe care le faceți pentru păstrarea elementului
identitar românesc pentru membrii comuntății din Cleveland? Este de dorit
păstrarea acestuia? Care este perspectiva asupra acestui fapt la o parohie ce a
depășit centenarul?
Noi cultivăm limba română în casă, pentru că limba și credința se
învață în casă. Apoi, la biserică, ne străduim să ținem slujbele după
necesitatea lingvistică a fiecăruia și a tuturor. Avem școală duminicală în
limba engleză și română cu dascăli bilingvi. Avem tabere religioase la Vatra
Românească (Grass Lake, Michigan), unde este sediul Episcopiei noastre. La
nivel de parohie, avem un Muzeu Etnic și de Artă Românească care ne
ajută să educăm cu privire la etnicitate, cultură și istorie. Friza istoriei
Românilor, de Mac Constantinescu, expusă în sala socială a bisericii, este
cea mai mare fereastră a României spre sufletul american. Trecerea timpului și
schimbarea generațiilor desigur diluează conștiința transmiterii identității,
dar atunci când încetăm noi, o face codul genetic. Pe de altă parte, noile generații de
emigranți o alimentează. Ca preot, organizez festivaluri românești, dar și
festivaluri ortodoxe al credinței, cum ar fi concertele de colinde, conferințe
pan-ortodoxe în limba engleză, precum și pelerinaje, desigur, în limba
adecvată. Nu o facem din patriotism sau pentru că trebuie, ci pentru că așa
simțim noi, aici. În toată istoria sa,
Episcopia noastră a militat mult și a sprijinit România în marile demersuri ale
istoriei sale. Spre a susține identitatea românească; personal, scriu în ambele
limbi, și mă străduiesc să promovez cultura poporului meu, ca pe o datorie.
Globalismu „național”, iar renașterea „-ismelor” politice radicale sper să ne
ajute să regăsim resursele duhovnicești, pe care noi românii le-am dobândit
deja, prin suferință. Numai așa vom face
față în adversitate.
5. Care sunt provocările
pentru familia preotului din State?
Familia preotului oglindește viața sa lăuntrică. Rabdă în
încercări și se bucură cu el în ceasuri bune. Familiile de preoți sunt jertfe
vii pe altarul credinței, trăind modest și fiind în permanent sub lentila
magnificatoare a enoriașilor. Adesea, neavând cantori, familia preotului umple
acest gol, după nevoie. Ei nu au sprijin emoțional ca în Țară, fiind lipsiți de
părinți, bunici și rudenii. De aceea, de multe ori problemele familiei
preotului și ale experinței sale cu parohia se răsfrâng asupra copiilor, care,
în unele cazuri, trăiesc anumite răzvrătiri. În copii se manifestă și clash-ul
sau conflictul cultural și lingvistic. Acolo însă, unde viața spirituală este
autentică, toate se rezolvă prin credință și consiliere adecvată. Arhiepiscopul
nostru Nathaniel a pus totdeauna accent pe susținerea preoteselor prin
retrageri duhovnicești ținute la Vatra Românească. În calitate de bunic,
mulţumesc Domnului să-mi văd nepoţii la taberele religioase de la Vatra
Românească, unde îşi consolidează credinţa şi își trăiesc alături de alţi copii
identitatea.
6. Vă rugăm să ne prezentați o scurtă istorie a comunității pe
care o păstoriți.
Primii români au sosit în Cleveland prin 1885-1900. Parohia
Catedralei Sfânta Maria s-a înjghebat în 15 august 1904, fiind alcătuită
din credincioși majoritar ardeleni, sebeșeni și făgărășeni, veniți din
Austro-Ungaria. Ei aveau scopul să câștige „mia de dolari și banii de drum”
spre a reveni în satele lor. Totuși, mulți au rămas. În septembrie 1904, ei au
trimis la Consistoriul Arhiepiscopiei Sibiului statutele parohiei, care s-au
aprobat în același an. Pr. Zaharia Oprea de la Consistoriul sibian a venit la
Crăciunul acelui an ca să evalueze starea lucrurilor. În 1904 a fost trimis Pr.
Moise Balea, care a călăuzit la zidirea bisericii. Tot el a publicat și ziarul
„America”. În 1914 s-a înființat aici corul Doina. Românii-americani au
sprijinit Unirea Ardealului cu România, luptând ca voluntari în Europa și făcând
lobby pe lângă Președintele Wilson. Părintele paroh Ioan Trutza (1928-1954), fost delegat
la Adunarea de la Alba Iulia, a contribuit la înființarea Episcopiei (1929) și
venirea primului Episcop, PS Policarp Morușca (1935-1958). Fiii emigranților de
altă data au luptat și în al doilea război. În 1947, datorită izbândei
comunismului, Episcopia s-a desprins de Biserica-Mamă, respingând astfel
comunismul. Parohia Sfânta Maria a rămas centru spiritual și cultural de elită
de atunci și până acum. În 1960, Părintele Vasile Hațegan a condus la zidirea
bisericii în stil maramureșan modern a catedralei. Ea fost sfințită de
fostul Arhiepiscop Valerian Trifa (1951-1984). În 1998, ÎPS Nathaniel a ridicat
biserica la rang de Catedrală. Corul ei poartă numele compozitorului George
Enescu. Pentru simbolismul său, Catedrala a fost vizitată de-a lungul anilor de
mari personalități, între care menționez: Prințul Carol I, Prințul Nicolae,
Regele Mihai I, Președinți de Stat, ambasadori români și americani, precum și
de mitropoliții Ardealului: Nicolae Mladin, Antonie Plămădeală și alți numeroși
ierarhi din România și SUA. Între 1998-2003, biserica fost îmbracată în pictură
murală nouă. Sfințirea a săvârșit-o Arhiepiscopul Nathaniel în prezența ÎPS
Laurențiu, pe atunci Episcop al Caransebesului. În 2 februarie, 2020,
Preasfințitul Episcop Vicar Andrei a primit titlul de Episcop de Cleveland. Cât
despre subsemnatul, menționez că am bucuria de a fi slujit aici în linia
vrednicilor mei înaintași din anul 1989 până astăzi.