Pr. Dr. Cosmin George Piț
Preotul, îngerul satului, iar episcopul, arhanghelul unui colț de țară / Mărturie cu pecete patriarhală: mitropolitul Colan, fruntașul generației sale, / Ardealul, o mitropolie cu poveri bisericești și naționale; / Dumnezeu nu dă responsabilități grele fără să dea și ajutorul harului Său, / Fiii duhovnicești de la Cluj și cei de la Sibiu, / Iubirea vrăjmașilor și patriotismul, calitățile celui ce stă în sala de așteptare a lui Dumnezeu. / Ardealule, îți aducem ale tale dintru ale tale, un sibian autentic! / Demolarea bisericilor n-a putut dărâma fericirea ce își are obârșia în credință. / Eu tot profesor am rămas… / Așteptările patriarhului privitoare la învățământul teologic universitar din Sibiu… / Eterna dilemă a preotului: Molitfelnic sau Evanghelie? (Pr. Dr. Piț George Cosmin)
În 23-26 mai 2017 se împlinesc 60 de ani de la alegerea și întronizarea episcopului Nicolae Colan ca mitropolit al Ardealului. Atunci, Sibiul a fost din nou gazdă a patriarhului Justinian, care venea să așeze în tronul șagunian pe cel de-al doilea Nicolae din seria celor trei mitropoliți cărturari ce purtaseră numele milostivului sfânt din Mira Lichiei. (Textele citate sunt preluate din *** Alegerea, învestitura și înscăunarea noului arhipăstor al Mitropoliei Ardealului, în rev. „Mitropolia Ardealului”, an. 2, nr. 5-8, mai-august, 1957, p. 356-375).
Preotul, îngerul satului, iar episcopul, arhanghelul unui colț de țară. Ca un preambul al discursului de la Sibiu din 26 mai, mult mai amplu dezvoltat, vom reține câteva repere, pentru frumusețea lor, și din cuvântarea patriarhului Justinian în Sala sinodală a Palatului Patriarhiei (25 mai 1957) și răspunsul imediat dat de mitropolitul nou ales. Patriarhul Justinian citează la debutul cuvântului său un fragment din rostirea episcopului Nicolae Colan ca vlădică al Clujului. Atunci el spusese: „dacă preotul trebuie să fie îngerul satului, atunci vlădica trebuie să fie arhanghelul unui colț de țară, vestitorul Evangheliei lui Hristos cu cuvântul, cu fapta și cu pilda vieții sale integrale”. Patriarhul voia să-l încredințeze pe cel nou-ales, servindu-se de propriile vorbe, că acel colț de țară al Clujului se extindea acum prin conducerea duhovnicească a întregului Ardeal.
Mărturie cu pecete patriarhală: mitropolitul Colan-fruntașul generației sale. În elogiul adresat celui ales, patriarhul amintește de munca didactică de la Sibiu vreme de 15 ani ca titular al catedrei de studiul biblic al Noului Testament, apoi rememorează în auzul tuturor câteva opere reprezentative „colaniene”: eseul exegetic la Epistola către Filimon, cele două publicații periodice sibiene – Telegraful Român și Revista Teologică – care au fost sub directa îndrumare a lui Nicolae Colan și reiterează sutele de titluri de lucrări care purtau semnătura profesorului Nicolae Colan, amintește în sfârșit de Brașov, Sibiu, Berlin, cele trei orașe unde a studiat și unde, susține patriarhul: „ați fost fruntașul generației”. Pomenește de pasiunea pentru studiul limbii române, devenind licențiat și în litere cu teza: Stilul lui Dimitrie Cantemir în scrierile lui românești.
Ardealul, o mitropolie cu poveri bisericești și naționale. Patriarhul Justinian știa prea bine că în Transilvania patriotismul și spiritualitatea sunt de nedespărțit, de aceea ține să sublinieze: „se pun pe umerii Înalt Prea Sfinției Voastre poveri noi, și bisericești, și naționale, (...) cunoașteți bine configurația confesională a întregii Transilvanii și dârzenia arătată de clerul și poporul român în lupta sa pentru apărarea ortodoxiei” (p. 357). Ajutoarele mitropolitului, conform discursului lui Justinian, trebuie să fie preoții sibieni și cârja marelui Andrei Șaguna: „știți ce răspundere vă așteaptă la Sibiu și cunoașteți preoții pe care vă puteți bizui pentru dreapta și rodnica lor împlinire, dar purtați în dreapta Înalt Prea Sfinției voastre cârja de Arhipăstor a marelui Șaguna”. Este mai actuală ca oricând, acum după Sinodul din Creta, ideea că preoții și episcopul lor trebuie să fie o unitate nezdruncinată în demersul misionar al lumii secolului XXI, dar și mesajul referitor la cârja arhierescă, semn de autoritate și dragoste, două ingrediente ale misiunii episcopale, utilizate în proporții de Duhul Sfânt insuflate.
