Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

vineri, 10 noiembrie 2017

Părintele Ioan Sabău, icoană a preoției în vremuri de prigoană comunistă (II)


Nicolae-Toma Posa

O perioadă relativ scurtă a petrecut-o în detenție și la Cugir. Din cele spuse de fiica sa, Cecilia-Maria, pe când preoteasa Alexandra era internată în spital, aceasta ducea pachete cu mâncare părintelui. Cerința ei de a-l vedea pe părintele – „chiar și pentru o clipă” – a fost răsplătită cu o bătaie cruntă a celui închis în fața ochilor săi.
În temniță a cunoscut oameni duhovnicești, personalități de excepție ale intelectualității românești, printre care se numără părintele Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, părintele Opre Crăciun, acesta devenind duhovnicul său. Tot în temniță a învățat pe de rost psalmii și Evanghelia după Ioan. Cuvintele sale sunt memorabile în acest sens: „Acolo am învățat să mă rog şi tot acolo am simțit dependența de Dumnezeu, pentru că totul atârna de Dumnezeu şi toate veneau de la El. Nu m-au învățat școlile şi cărțile cât de multe m-a-nvățat pușcăria” [George Crasnean, „Părintele Ioan Sabău – «patriarhul hunedorenilor»”, în www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/parintele-ioan-sabau-patriarhul-hunedorenilor/, accesat: 21.6.2017].
Pe lângă Aiud și Deva, părintele a mai fost închis la Gherla, la Hațeg și la Caracal. La Aiud, patru ani i-a petrecut la zarcă, iar două săptămâni la izolare, de unde a fost scos aproape mort. Înainte de-a fi eliberați, erau forțați să declarare colaborarea cu miliția, lucru pe care părintele l-a refuzat vehement. „Din pricina asta, a fost ultimul care a ieșit de la Aiud, după el s-a închis poarta” [Familia Ortodoxă, nr. 3 (50)/2013, p. 11]. La 1 august 1964 a fost eliberat de la Aiud, fiind supravegheat în permanență de Securitate. Se reîntoarce în satul Folt, iar la 1 octombrie 1964 este numit preot în satul Bobâlna, un sat cu două biserici, în ciuda insistențelor vehemente a celor din Vinerea de a-l aduce în parohia de unde plecase. Nedorind a mai atrage atenția informatorilor, părintele slujea peste săptămână, singur, în biserica „de pe vale”. În Bobâlna, părintele a reușit renovarea celor două biserici, a înființat un cor bisericesc și a făcut demersurile necesare deschiderii unui punct sanitar în cadrul parohiei. Părintele și-a continuat activitatea sa în satul Bobâlna până în anul 1994, când, la vârsta de 80 de ani, s-a pensionat, urmând să se întoarcă în satul Folt, unde a mai izbutit să renoveze cele două biserici încărcate de istorie.
La 16 februarie 2009, la vârsta de 94 de ani, părintele a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul vechi din satul Bobâlna.
Nu înainte de a încheia, trebuie menționat și faptul că întreaga activitate a părintelui a fost izvorâtă dintr-o extraordinară erudiție. Avea o adevărată pasiune pentru lectură, o sete profundă de cunoaștere, pe care numai prin lectura duhovnicească și-o putea stăvili. Dumnezeu l-a binecuvântat și cu darul cuvântării, drept pentru care a și fost supranumit „predicatorul Ardealului”.
Pe scurt, părintele Ioan Sabău – având alături o familie devotată acelorași crezuri: dragostea de neam și de Hristos –, dincolo de limitele impuse de comunism, și-a împlinit cu dragoste vocația sacerdotală, imprimând în memoria celor care l-au cunoscut o veritabilă icoană a slujirii preoțești în vremuri de restriște.