Patru tineri, viitori preoți, în închisorile comuniste

Pr. Academician
Mircea Păcurariu

Între sutele de mii de români aruncați în închisorile comuniste s-au numărat mulți elevi și studenți. Unii nu au supraviețuit, dar cei mai mulți, după ieșirea din închisoare, și-au continuat studiile și au devenit intelectuali de seamă, deși erau mereu supravegheați de către organele de Securitate. Se înțelege că între ei au fost și mulți studenți teologi, și chiar elevi securiști. În acest număr al ziarului șagunian încercăm să prezentăm scurte date biografice despre patru preoți sibieni bine cunoscuți generației lor.

Părintele Gheorghe Opriș s-a născut în satul Dridif, lângă Făgăraș, în județul Brașov. A urmat cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, apoi s-a înscris la Academia teologică „Andreiană”. A fost arestat la 9 iunie 1948, pe când era în sesiunea de examene din anul I, împreună cu alți studenți teologi. A fost închis la Securitatea din Sibiu, apoi la cea din Brașov. În februarie 1949 a fost judecat și condamnat la trei ani de închisoare corecțională. A fost închis la Jilava, apoi la Pitești, unde a fost supus la acțiunea de „demascare și reeducare”, dirijată de către cunoscutul torționar Eugen Țurcanu. În aprilie 1950 a fost trimis pentru scurt timp la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost readus la Pitești, apoi la Gherla, continuând acțiunea de reeducare. În septembrie 1951, când trebuia să fie eliberat, a primit o nouă pedeapsă, fiind trimis să muncească pe șantierul de la Hidrocentrala Bicaz. A fost eliberat abia în februarie 1953. A fost reprimit în Institutul teologic sibian, cu dreptul de a susține peste vară examenele anului III.

A fost hirotonit preot la 6 august 1956 pentru Parohia Merghindeal, județul Sibiu, unde a păstorit timp de 12 ani. În 1967 a fost numit preot în Rupea, iar în 1975 i s-a încredințat conducerea protopopiatului Rupea, reînființat atunci. În 1998 a cerut pensionarea și a trecut la cele veșnice la 14 martie 2005.

Gheorghe Papuc, născut în Covasna la 28 iulie 1928, a făcut studii liceale la Năsăud, apoi la „Andrei Șaguna” din Brașov. A fost arestat imediat după absolvirea liceului și închis în orașul Sfântul Gheorghe timp de un an. S-a înscris apoi la Institutul teologic universitar din Sibiu (1949-1953), urmând apoi cursurile de doctorat la Institutul din București. Fostul său profesor, Iustin Moisescu, ales mitropolit al Ardealului, l-a hirotonit diacon și l-a anumit într-un post la „secția culturală” a Arhiepiscopiei. În 1968 mitropolitul Nicolae Mladin l-a numit consilier cultural – funcționând până la moarte – și i-a încredințat redactarea ziarului „Telegraful Român” (1967-1978) și a „Îndrumătorului bisericesc” (1968-1993). În ambele publicații, ca și în revista „Mitropolia Ardealului”, a publicat zeci de studii, articole și predici. În 1988, mitropolitul Antonie l-a hirotonit preot. A murit la 27 octombrie 1993.

Ioan Glăjar, născut la Ucea de Jos, azi în jud. Brașov, la 24 martie 1929, a învățat carte la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș. La câteva zile după terminarea clasei a VII-a (astăzi a XI-a) a fost arestat în casa părintească; în aceeași zi au fost arestați și alți colegi ai săi. A fost anchetat la Securitatea din Făgăraș și Brașov, apoi închis la Penitenciarul din Brașov. A fost judecat la Brașov în februarie 1949 – împreună cu un grup de elevi, studenți, intelectuali și muncitori – și condamnat la un an de „închisoare corecțională”, pentru „uneltire împotriva ordinei de stat”. A fost eliberat după un an și trei luni, deci la 1 octombrie 1949.

N-a mai fost primit în Liceul „Radu Negru” și nici în alte licee, încât s-a angajat pe un șantier de construcții, reușind să termine clasa a XII-a ca „elev particular” (fără frecvență). După absolvire a încercat în patru rânduri să se înscrie la o facultate de construcții, apoi la facultatea de matematică-fizică, dar a fost respins mereu din cauza „dosarului”.

În cele din urmă s-a înscris la Institutul teologic universitar din Sibiu (1950-1954), continuând la cursurile de doctorat de la București (1955-1958). Cu mare greutate a fost numit preot în parohia Ucea de Jos, unde a funcționat până la pensionare, în 1956. În paralel a funcționat pentru scurt timp ca consilier economic al Arhiepiscopiei Sibiului (1974-1976), apoi ca lector la Institutul teologic (1976-1991), pentru disciplina Teologie Fundamentală și Istoria religiilor. A fost un bun teolog, apreciat de toți profesorii săi de la Sibiu și București. A publicat diverse studii și articole în periodicele timpului („Studii Teologice”, „Mitropolia Ardealului”, „Telegraful Român”).

Ioan Turcu era originar din Vingard, județul Sibiu, născut la 18 septembrie 1929. La 1 martie, pe când era elev în clasa a XII-a la Liceul „Mihai Viteazu”, a fost arestat și reținut în închisorile din Turda și Alba Iulia, apoi judecat la Sibiu și condamnat la doi ani „închisoare corecțională” sub acuzația de „uneltire contra ordinei sociale”. După eliberare, la 1 aprilie 1951, i s-a permis să termine liceul, apoi s-a înscris la Institutul teologic universitar din Sibiu, după câțiva ani s-a înscris și la cursurile de doctorat de trei ani la Institutul teologic din București. A fost hirotonit preot pentru Parohia Ighiel, județul Alba, apoi s-a transferat la Dumbrăveni și la Cisnădie, județul Sibiu, și, în sfârșit, la Parohia „Lazaret”, din Sibiu. A fost un preot cu aleasă cultură și un bun predicator. A publicat numeroase articole în „Telegraful Român” și în revista „Mitropolia Ardealului”. A murit în toamna anului 1999.

Veșnică să le fie pomenirea!

Între sutele de mii de români aruncați în închisorile comuniste s-au numărat mulți elevi și studenți. Unii nu au supraviețuit, dar cei mai mulți, după ieșirea din închisoare, și-au continuat studiile și au devenit intelectuali de seamă, deși erau mereu supravegheați de către organele de Securitate. Se înțelege că între ei au fost și mulți studenți teologi, și chiar elevi securiști. În acest număr al ziarului șagunian încercăm să prezentăm scurte date biografice despre patru preoți sibieni bine cunoscuți generației lor.

Părintele Gheorghe Opriș s-a născut în satul Dridif, lângă Făgăraș, în județul Brașov. A urmat cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, apoi s-a înscris la Academia teologică „Andreiană”. A fost arestat la 9 iunie 1948, pe când era în sesiunea de examene din anul I, împreună cu alți studenți teologi. A fost închis la Securitatea din Sibiu, apoi la cea din Brașov. În februarie 1949 a fost judecat și condamnat la trei ani de închisoare corecțională. A fost închis la Jilava, apoi la Pitești, unde a fost supus la acțiunea de „demascare și reeducare”, dirijată de către cunoscutul torționar Eugen Țurcanu. În aprilie 1950 a fost trimis pentru scurt timp la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost readus la Pitești, apoi la Gherla, continuând acțiunea de reeducare. În septembrie 1951, când trebuia să fie eliberat, a primit o nouă pedeapsă, fiind trimis să muncească pe șantierul de la Hidrocentrala Bicaz. A fost eliberat abia în februarie 1953. A fost reprimit în Institutul teologic sibian, cu dreptul de a susține peste vară examenele anului III.

A fost hirotonit preot la 6 august 1956 pentru Parohia Merghindeal, județul Sibiu, unde a păstorit timp de 12 ani. În 1967 a fost numit preot în Rupea, iar în 1975 i s-a încredințat conducerea protopopiatului Rupea, reînființat atunci. În 1998 a cerut pensionarea și a trecut la cele veșnice la 14 martie 2005.

Gheorghe Papuc, născut în Covasna la 28 iulie 1928, a făcut studii liceale la Năsăud, apoi la „Andrei Șaguna” din Brașov. A fost arestat imediat după absolvirea liceului și închis în orașul Sfântul Gheorghe timp de un an. S-a înscris apoi la Institutul teologic universitar din Sibiu (1949-1953), urmând apoi cursurile de doctorat la Institutul din București. Fostul său profesor, Iustin Moisescu, ales mitropolit al Ardealului, l-a hirotonit diacon și l-a anumit într-un post la „secția culturală” a Arhiepiscopiei. În 1968 mitropolitul Nicolae Mladin l-a numit consilier cultural – funcționând până la moarte – și i-a încredințat redactarea ziarului „Telegraful Român” (1967-1978) și a „Îndrumătorului bisericesc” (1968-1993). În ambele publicații, ca și în revista „Mitropolia Ardealului”, a publicat zeci de studii, articole și predici. În 1988, mitropolitul Antonie l-a hirotonit preot. A murit la 27 octombrie 1993.

Ioan Glăjar, născut la Ucea de Jos, azi în jud. Brașov, la 24 martie 1929, a învățat carte la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș. La câteva zile după terminarea clasei a VII-a (astăzi a XI-a) a fost arestat în casa părintească; în aceeași zi au fost arestați și alți colegi ai săi. A fost anchetat la Securitatea din Făgăraș și Brașov, apoi închis la Penitenciarul din Brașov. A fost judecat la Brașov în februarie 1949 – împreună cu un grup de elevi, studenți, intelectuali și muncitori – și condamnat la un an de „închisoare corecțională”, pentru „uneltire împotriva ordinei de stat”. A fost eliberat după un an și trei luni, deci la 1 octombrie 1949.

N-a mai fost primit în Liceul „Radu Negru” și nici în alte licee, încât s-a angajat pe un șantier de construcții, reușind să termine clasa a XII-a ca „elev particular” (fără frecvență). După absolvire a încercat în patru rânduri să se înscrie la o facultate de construcții, apoi la facultatea de matematică-fizică, dar a fost respins mereu din cauza „dosarului”.

În cele din urmă s-a înscris la Institutul teologic universitar din Sibiu (1950-1954), continuând la cursurile de doctorat de la București (1955-1958). Cu mare greutate a fost numit preot în parohia Ucea de Jos, unde a funcționat până la pensionare, în 1956. În paralel a funcționat pentru scurt timp ca consilier economic al Arhiepiscopiei Sibiului (1974-1976), apoi ca lector la Institutul teologic (1976-1991), pentru disciplina Teologie Fundamentală și Istoria religiilor. A fost un bun teolog, apreciat de toți profesorii săi de la Sibiu și București. A publicat diverse studii și articole în periodicele timpului („Studii Teologice”, „Mitropolia Ardealului”, „Telegraful Român”).

Ioan Turcu era originar din Vingard, județul Sibiu, născut la 18 septembrie 1929. La 1 martie, pe când era elev în clasa a XII-a la Liceul „Mihai Viteazu”, a fost arestat și reținut în închisorile din Turda și Alba Iulia, apoi judecat la Sibiu și condamnat la doi ani „închisoare corecțională” sub acuzația de „uneltire contra ordinei sociale”. După eliberare, la 1 aprilie 1951, i s-a permis să termine liceul, apoi s-a înscris la Institutul teologic universitar din Sibiu, după câțiva ani s-a înscris și la cursurile de doctorat de trei ani la Institutul teologic din București. A fost hirotonit preot pentru Parohia Ighiel, județul Alba, apoi s-a transferat la Dumbrăveni și la Cisnădie, județul Sibiu, și, în sfârșit, la Parohia „Lazaret”, din Sibiu. A fost un preot cu aleasă cultură și un bun predicator. A publicat numeroase articole în „Telegraful Român” și în revista „Mitropolia Ardealului”. A murit în toamna anului 1999.

Veșnică să le fie pomenirea!