Ciprian-Iulian Toroczkai
Sub provocatorul titlu „Și acum înnoire!”, cotidianul german Die Zeit (nr. 8, 14 februarie 2013) publică mai
multe articole privitoare la pontificatul papei Benedict al XVI-lea, la gestul său de retragere și la ceea ce rămâne după el. În articolul „Eliberare în Roma”, Bernd Ulrich declară că dacă papei i-a fost dificil în slujirea pe care a avut-o, la fel de greu le-a fost și catolicilor germani. De ce aceasta? Fiindcă entuziasmul inițial, datorat alegerii unui papă german după o lungă perioadă de timp, a devenit curând un lucru frustrant, mai ales dacă luăm în considerare scandalul legat de abuzurile sexuale în Biserica Romano-Catolică. Ascunderea acestora a lăsat un mare semn de întrebare nu doar asupra persoanei papei, ci și asupra întregii Biserici Romano-Catolice germane.Interesant este că gestul său de retragere a fost privit ca unul „corect” atât de susținătorii, cât și de dușmanii săi – crede Patrik Schwarz (p. 3). Este un gest care ține însă „mai mult de pământ decât de cer”. El aduce îndoiala asupra slujirii papale ca act uman și divin, întrucât retragerea „este întotdeauna o opțiune”. Intervine așadar o falie între „de pe Cruce nu se coboară” și „eu sunt puternic în cele slabe”...
Alte articole pun în discuție posibilitatea reformării Bisericii Catolice după retragerea papei Benedict, recunoscut ca un papă de tip conservator. Orice act de demisie produce după sine îndoială și o stare precară, dar lasă în același timp deschisă calea înnoirii. În continuare se așteaptă „dreptate, pace și adevărată spiritualitate”, valori care să înlăture „fobia catolică” ce se instaurase din ce în ce mai mult. Este vremea pentru „schimbare, înnoire, reformă”, căci „calea este liberă”!
Heinz Bude, sociolog și catolic, schițează o posibilă reformă în Biserică, plecând de la prăpastia ce există între principiile morale ale doctrinei catolice și „realitatea de pe teren”. În opinia autorului, reforma poate veni doar „din lume”. Astfel, există o mare distanță între condamnarea folosirii prezervativului de către cardinalii Bisericii Catolice și realitatea cu care se confruntă călugărițele catolice ce fac misiune în Zimbabwe, Tanzania sau Kenya, țări unde SIDA face ravagii. Se adaugă apoi și alte provocări ale lumii moderne la adresa Bisericii Catolice: homosexualitatea, problema avorturilor etc. Sunt provocări din exterior, dublate de alte provocări interne: celibatul, hirotonia femeilor sau divorțul. Toate acestea l-au făcut pe unul dintre posibilii candidați la funcția papală, cardinalul canadian Marc Quellet, să numească această funcție „un coșmar” …
În orice caz, reformarea Bisericii catolice este privită de unii ca fiind și mai probabilă prin alegerea unui papă din afara Europei: cardinalul Turkson din Ghana, Quellet din Canada, Luis Tagle din Filipine sau Leonardo Sandri din Argentina. (Asupra favoriților la noul pontificat vom reveni.)
Același număr al cotidianului german, la p. 64, oferă un interviu cu cardinalul Walter Kasper (n. 1933), german de origine, cel care în perioada 1999-2010 a condus „Conciliul pontifical pentru promovarea unității creștine”. Cardinalul evocă momentul surprinzător în care papa Benedict și-a anunțat retragerea, „respectul și mulțumirea” cu care cardinalii au primit acest gest, precum și cauza care a stat la baza lui: printr-un joc de cuvinte, Kasper subliniază că în cazul lui Benedict „puterea nu a fost tăria lui” (Machtwarnicht seine Stärke). Sarcina noului papă va fi una dificilă, aceea de a păstra unitatea unei Biserici formate din 1,2 miliarde de oameni din toate colțurile lumii. În fapt, fiind vorba despre o „unitate în diversitate”, vorbim despre „atâta diversitate cât este posibilă, și atâta unitate cât este necesară”…
Walter Kasper nu a ezitat să vorbească și despre opoziția pe care i-a arătat-o lui Ratzinger/Benedict al XVI‑lea de-a lungul timpului. Totuși, el a cerut ca apelativul ce i s-a acordat, de „liberal”, ca și cel acordat oponentului său, de „conservator” (Panzerkardinal), să fie nuanțat, adăugând și că a fost vorba de un dialog între ei, din care el a avut de învăţat.
[...] Revista germană Der Spiegel (nr. 80/2013, p. 82-92) publică, la rândul ei, un lung editorial sub titlul „Ora zero în Vatican: lupta pentru Roma”. Aici este pus sub semnul întrebării însuși actul de retragere al papei: „De ce ar trebui soții să trăiască unul cu celălalt până la moarte, dacă papa poate pur și simplu să-și dea demisia din slujba sa specială? Și dacă Benedict și-a arogat pentru sine dreptul de a se retrage, nu ar trebui să ia în calcul fiecare viitor papă posibilitatea ca, din pricina bătrâneții sau a altor slăbiciuni, să se retragă din funcție asemenea unui politician?” Fără ezitare, Benedict este supranumit „Mânia lui Dumnezeu”, iar gestul său este calificat ca având „ceva rebel în el”.
Textul integral poate fi citit în ediţia tipărită a
Telegrafului Român, anul 161, nr. 9-12, 1 şi 15 martie 2013
