Înştiinţare./În zilele aceste au eşit de sub tipariu „Molitvelnicul” bogat cu litere roşii şi negre, în care se cuprind rânduelele tuturor slujbelor bisericeşti, dimpreună cu rânduiala la sfinţirea bisericelor, odoarelor şi vaselor bisericeşti, a clopotelor, praporelor, a punerii temeliei la Biserice şi la case, şi cu Ţerimonialul la zioa Împeratului.
Productul acesta nou al tipografiei diecesane, tipărit în octav, lesne de purtat se recomandă atât prin un tipariu frumos, curat, deslucit, cât şi prin o hârtiă aleasă şi trainică şi prin un preţ moderat în împregiurările scumpetei de astăzi. Preţul unui esemplariu nelegat e 3 fl.m.c. şi se află de vânzare în Canţelaria Episcopească de aici. /Sibiiu 10 Marţiu 1853. /Dela tipografia diecesană
Nro 7. Sibiu 24. Ianuariu 1853 (p. 25), şi Nro 8. Sibiu 28. Ianuariu 1853 (p. 29)
Ce s-a scris şi s-a tipărit pănă a cum pentru poporul român? Şi cum s-a scris şi s-a tipărit?
„A fost un timp în care poporul român era atât de mărginit în ideele şi cunoştinţele sele, şi simţia aşia de puţine trebuinţe materiali şi morali, încât viaţa lui abia era ceva mai mult decât o vegetaţiune. Îndestulat cu o hrană simplă, cu îmbrăcăminte eftină, cu o casă modestă, se mângâia cu puţina învăţetură a bisericei sele, şi cu practicarea unor lucruri şi fapte pentru mântuirea suffletilui. Dar un popor de făpture raţiunabili, dăruite cu toate disposiţiunile şi poterile de a se desvolta şi a se ferici, nu potea să remănă pentru totudeuna în această stare de jos a culturei omeneşti. (...). Acest popor remăsese departe în urma celorlalte popoare; mijloacele trebuincioase pentru desvoltarea şi înaintarea lui sunt puţine, şi resultatul ostenelelor sele va fi încet şi târziu. Nu e nimica: curagiu, căci începutul s-a făcut, drumul este deschis şi oblit; ţinta la care are să ajungă este nobile; lipsa mijloacelor se va împlini cu jertfe, şi resplata va fi cu atât mai dulce ! (...) Poporul român a fost norocit ca să cunoască de mulţi seculi întrebuinţarea scrierii, assemenea s-a învrednicit de mult a se folosi şi de facerile de bine ale tipariului. Dar ce influinţă au avut aceste măiăstrii asupra culturei şi îmbunătăţirei lui? (...)”.
Nro 4. Sibiu, 14. Ianuariu 1853 (p. 13, 14). Gazeta. Jurnalele (urmare). /„(...) Pământul mai lucrat şi mai bine pregătit pentru rodire a găsit seminţa publicisticei în principatul Ţerei româneşti şi Moldovei. Pela anul 1828, se ivi în Bucureşti Curierul românesc, şi în Iaşi Albina românească, amândoe gazete politice, comerciali şi literari, şi carii avură o viaţă lunguşioară. În grabă după acestea a început în Braşov a eşi la lumină Foaia duminecii cu csilografii, care era un mosaic de tot ce era de trebuinţă pentru ştiinţa poporului. De attunci încoaci se iviră deasupra orizontelui român mai multe gazete sub deosebite numiri şi cu deosebite programe. În locul Foaiei duminecii din Braşov, începu a se publica Gazeta Transilvaniei, care prin tactul seu, prin alegerea materiei şi prin forma în care era îmbrăcată, a intrat în carnea şi sângele românilor. Mai târziu încep a se publica în Blajiu Organul luminării cu litere care, după tendinţa sea literariă, promitea mari foloase în privinţa culturei limbei; spre mare însă daună a avut o viaţă scurtă. În Ţeara românească şi în Moldova, pe lângă Curier şi Albină se iviră mai multe gazete precum: Alîuta, Muzeul, Mosaicul, România, Buciumul, Zimbrul, Universul, Vestitoriul, şi altele, din care unele au apus, ear altele trăiesc şi astăzi. (...) Toate gazetele aceste numerate, precum şi altele ce s-au retăcut din causa scurţimii locului, au contribuit foarte mult spre a lăţi între poporul român gustul cititului, sprea a respândi idee şi cunoştinţe, şi spre a-l face să-şi cunoască interesele pentru îmbunătăţirea stării sele (...)”. (Liliana Oprescu)
