CANDID M. MUȘLEA (1846-1934) (II)

Ecouri în presă 

Din Revista Politică – Suceava, 1889, Nr. 17: „Încheerea cursului de industrie casnică şi de albinărit ţinut la Frătăuţul Nou”: „Încheiat 10/20 Iulie, cu slujbă la biserică servind păr. Porumbescu. Cuvântare. Apoi, la şcoală expoziţie cu ‚institutoriul dl. Candid Muşlea din Braşov’. (...) Obiectele urmau să fie expuse şi la Cernăuţi, la ‚Soc. de cultură’ şi la Suceava, la Soc. Şc. Română, fiindcă aceste soc-ţi (societăţi, nn. AG) au subvenţionat numitul curs într-un mod destul de mănos. (...). La ora 3 discursul institutorului Muşlea în întregime. Îi mulţămeşte învăţatorului Emilian Isopescu din Frătăuţul vechi, în termeni aleşi şi călduroşi... întregul public erup

ea în strigăte repeţite de ‚să trăiască dl Muşlea’. Concert. După concert – La razele soarelui apunătoriu – se fotografiară cursanţii de industrie într-un grup cu părintele Porumbescu şi institorii din Braşov[Avea, evident, şi deosebite talente practice. În curtea surorii sale din Rodbav a aranjat STUPINA lu’naşu. ]. Teatru, cină”. – „ (...) la noi aice e acum- crede-mă, un specimen de tot drăguţ de viaţă naţională. Patruzeci şi doi de inşi şed jur împrejur în odaia şcolii cu paie ori papură în mâini şi mânuţe (...)”. Apoi aici, Candid Muşlea, împreună cu ginerele său face un adevărat spectacol patriotic, cântă, recită, antrenează şi bucură o societate care se simte marginalizată. Murăroiu -coinstructor, ginerele lui Mușlea, cântă chiar o impresionantă „Doină”. – Leca Morariu, op. cit.: „Oh, dară la noi aice e acum –crede-mă, un specimen de tot drăguţ de viaţă naţională! Petruzeci şi doi de inşi şi inse şed jur împrejur în odaia şcolii, cu paie ori papură în mâini şi mânuţe, lucră cu ochii şi gândire aţintită la ele; (...) Se pune apoi bravul Muşlea, pe scaun, în mijlocul odăii, Murăroiul lângă el şi întonează un „Deşteaptă-te române”, 42 de guri şi guriţe li urmează (...). Iară apoi rondul pe la lucrători şi lucrătoare, împrejur, şi iarăşi şed ambii şi intonează: N-am nici cuvinte, nici pot a-ţi spune/ Cât de frumoasă e patria mea;/Dar, şi iubita ce-o am pe lume/E tot atâta de frumuşea!/O rugăciune le ceruri sboară/ Îmi ridic vocea la Dumenezeu,/Mă rog atuncea pentru-a mea ţară/ şi pentru tine, îngerul meu./Trăiască ţara, patria-mamă,/ Trăiască toţi, cu mic , cu mare (...)” Legătura sa, și a familiei sale, cu Rodbavul 1910. O nuntă la a doua cununie în Rodbav, nănaș, cu soția, cumnata, nepoata – poeta Ecaterina Pitiș – și trei dintre feciorii săi. Unii au păstrat legătura cu Rodbavul până în anii 1980. 1912. La o altă nuntă din Rodbav, la „jocul miresii (...) la propunerea tatălui meu, învățător pensionar Candid Muşlea, s-a făcut în favorul ziariştilor noştri o mică colectă la care au contribuit următorii: (...)”, scrie etnograful de numai 12 ani Ion I. Mușlea. „Banii colectaţi se vor trimite băncii Ardeleana”. 1913. Carte postală cu imagine bine explicată, de la Sfințirea bisericii Tocile din Brașov, 1913, trimisă în Rodbav fără a o introduce în plic, astfel tot satul lua la cunoștință de evenimentul dat, dar și de ...statutul excepțional al unuia dintre fii săi, preotul „6 Didi”, Candid C. El însuși asocia acestui gest cuvintele: Deșertăciunea deșertăciunilor, căruia orice tată îi poate cădea victimă.

 Ana GRAMA