Pr. Academician MIRCEA PĂCURARIU
Născut la 18 iulie 1868 în Toplița, jud. Harghita. Studii
la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul
Teologic din Sibiu (1887-1890) și la Facultatea de Litere
și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895),
unde obține doctoratul cu o teză despre Viața și opera lui
Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895). Învățătordirector la Școala confesională românească din Orăștie
(1890-1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului, hirotonit diacon necăsătorit (30 ianuarie 1900), arhidiacon (8
septembrie 1901), călugărit la Mănăstirea
Hodoș-Bodrog (1902), sub numele Miron, ieromonah
(13 aprilie 1903),
protosinghel (1 iunie 1908), redactor la „Telegraful Român”
(1898-1900), președinte
al „despărțământului”
Sibiu al Astrei (1905),
președinte al Reuniunii
Române de Muzică
din Sibiu și al altor
instituții culturale
românești; în calitate
de consilier a adus o
contribuție directă la
ridicarea actualei catedrale mitropolitane
și la înființarea Băncii culturale „Lumina” din Sibiu. La 21
noiembrie/3 decembrie 1909, ales episcop
al Caransebeșului (înscăunat 25 aprilie/8 mai
1910). În această calitate,
a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața
încercărilor Guvernului din Budapesta de a le desființa. Participant
la Marea Adunare Națională de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918 și membru al
delegației românilor transilvăneni care a prezentat
actul Unirii la București. Membru de onoare al Academiei
Române (7 iunie 1919).
La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat
al României întregite, iar în ziua următoare, învestit
și înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în
noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub păstorirea
lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român
unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a
votat Statutul de organizare și funcționare al Bisericii
Ortodoxe Române din 1925. În timpul păstoririi lui a
reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română” (1921); a
inițiat apariția revistei „Apostolul”, organ de publicitate
al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1924), s-a îngrijit de
traducerea și tipărirea Bibliei sinodale din 1936 (în traducerea preoților profesori Gala Galaction, Vasile Radu
și mitropolitului Nicodim), precum și a unor ediții din
Noul Testament, a sprijinit tipărirea de cărți teologice
în Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, a înființat Seminarul Teologic
„Miron Patriarhul” din Câmpulung pentru orfanii de
război (1922) și Academia de muzică religioasă din
București (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la
studii peste hotare; sub el s-a ridicat actualul palat patriarhal și a fost repictată catedrala patriarhală; a ctitorit
schitul de lemn de la Toplița. A contribuit la întărirea
legăturilor cu alte Biserici creștine prin vizitele sale
la Locurile Sfinte (1927), în Anglia (1936), Polonia
(1938) sau prin delegațiile străine pe care le-a
primit; a sprijinit participarea teologilor
ortodocși români la congrese și întruniri ecumeniste peste hotare
sau convocarea unor asemenea
întruniri în țară (Conferința
regională a Alianței mondiale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică,
la București în 1933,
fiind ales președinte
de onoare, Conferința
româno-anglicană
de la București din
1935 ș.a.). Pe plan
politic, a făcut parte
din Regența instituită după moartea regelui Ferdinand (20
iulie 1927-8 iunie
1930) și a fost primministru (10 februarie
1938-6 martie 1939).
A murit la 6 martie
1939, fiind îngropat în
catedrala patriarhală din
București.
A publicat culegeri de folclor, o lucrare de iconografie,
câteva volume de cuvântări, între
care: Alexandru Roman (1897); Arhiepiscopul și mitropolitul Miron Romanul
(1898, sub pseudonimul „Ilie Dinurseni”); Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme, colectate din graiul
românilor din Transilvania și Ungaria (1901); Iconografia și întocmirile din internul (interiorul, n.n.) bisericei răsăritene (1905); Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii (1908, în colaborare); Principii fundamentale
pentru organizarea unitară a Bisericii Ortodoxe Române
(1920); Cuvântări și predici ale unui teolog, mai târziu
cleric român în țară sub stăpânire străină (vol. I, 1923);
Pastorale și cuvântări ale unui episcop român în țară sub
stăpânire străină (vol. II, 1923); Trei ani de propovăduire.
Pastorale și cuvântări (vol. III, 1923); Pastorale, predici
și cuvântări (vol. IV, 1938); Pastorale, predici și cuvântări (vol. V, 1938); Pastorale, predici și cuvântări (vol.
VI, 1939). Colaborări la „Telegraful Român” (Sibiu), „Tribuna” (Sibiu), „Familia” (Oradea), „Gazeta Transilvania”
(Brașov), „Libertatea” (Orăștie), „Drapelul” (Lugoj), „Luceafărul” (Budapesta), „Țara Noastră” (Sibiu), „Românul”
(Arad), „Foaia Diecezană” (Caransebeș).
