„Istoria
este o ficțiune care s-a întâmplat, în timp ce ficțiunea este o istorie care ar
fi putut să se întâmple.” (Andre Gide) Mai ales atunci când vine vorba despre
un scriitor atent, meticulos, care își face temeinic datoria de cercetare,
afirmația lui Gide capătă sens.
Voi
continua astăzi să fac cronică scrierilor unui psihoterapeut, Irvin D. Yalom,
pe care îl consider remarcabil. De data aceasta nu mai este vorba despre o
propunere diaristică, ci despre un roman în toată regula, mai mult decât atât,
un bestseller care a fost și ecranizat, în anul 2007, în regia lui Pinchas
Perry, cu Armand Assante și Ben Cross în rolurile principale. (coperta 4) Plânsul lui Nietzsche, din colecția Humanitas Fiction, are ca principală
calitate faptul că s-a născut în urma unei duble experiențe – aceea a unui
psihoterapeut cu o îndelungată carieră în lucrul la cabinet, dar și în predare
(ca profesor la Stanford University), însoțită de o a doua, aceea a unui
cercetător fidel și muncitor într-ale documentării ca pregătire pentru scrierea
unei proze. Un alt punct forte al romanului prezentat mi se pare recuperarea
istorică pe care o face autorul. Dincolo de ipoteza ficțională, aceea că
psihoterapia ar fi putut lua naștere din dialogul între filozoful – părinte al
lui Zarathustra și Joseph Breuer, medic și filosof – maestru al lui Sigmund
Freud, perioada și capitala atent studiate și aduse în prim plan, Viena anului
1882, captivează prin farmecul de epocă și frământările culturale ce le
caracterizează.
În
luna octombrie a anului 1882, doctorul Joseph Breuer, aflat în vacanță în
Veneția, primește o scrisoare care îl surprinde și în același timp îl intrigă:
este somat la o discuție foarte importantă de către o doamnă sau domnișoară
care pretinde că este în joc însuși viitorul filozofiei germane. Nu este
necunoscută practica acestor scrisori în epocă, dimpotrivă, sunt celebre
romanele epistolare ale secolului XIX. Este, de asemenea, cunoscută și vasta
corespondență a scriitorilor și filozofilor acelor timpuri. Corespondența
dintre mari nume ale istoriei europene constituie chiar domeniu de cercetare
pentru lumea academică a secolului XXI. Unul dintre punctele de pornire ale
romanului lui Yalom sunt scrisorile expediate către diverși prieteni sau
cunoscuți de Friedrich Nietzsche. Perfect plauzibil este și faptul ca un
renumit doctor vienez să fie solicitat să ajute una dintre mințile celebre ale
secolului. Este cunoscută și atestată aproape permanenta stare de rău fizic a
filozofului, fiind considerată de către unii cercetători chiar motiv al
viziunii sale sumbre. Întreaga evoluție a cărții este, astfel, în opinia mea,
plauzibilă.
Jocul
nesfârșit între cele două tipuri de psihoterapie este în sine fascinant, tocmai
datorită abordării din perspective diferite – cea a medicinei umane și cea a
filosofiei. Un medic cu veleități de șaman/ pastor/ psiholog/ terapeut și un
fiu de pastor/ filosof nihilist/ ucigaș de dumnezeu reprezintă o întâlnire
memorabilă între două lumi care clădesc încă cel puțin alte câteva scenarii
demne de pretenția (autorului) de
terapie ante-psihoterapie. Dialogul îmbinat cu notele de ședință luate de
fiecare dintre cei doi, cu scrisorile și răbufnirile unui Nietzsche umanizat,
cu frustrările unui medic de succes care pare să nu mai poată evada din
cotidian, toate acestea fac cititorul să intre într-o lume care nu îi permite
să se plictisească sau să se întrebe cât adevăr istoric și câtă ficțiune
găsește în romanul lui Yalom. La cele spuse mai sus, ingredientele unei lecturi
savuroase, aș mai adăuga și marele plus al substratului teoretic pe care îl are
un text care propune fantezia inventării unui domeniu astăzi cvasi-utilizat și
profesionalizat nu numai înainte de vreme, ci și de către o personalitate ce,
cu siguranță, și-ar fi adus din plin aportul la domeniu.
Iată,
așadar, că ficțiunea, această istorie care ar fi putut să se întâmple, nu îi
este nici străină, nici greu de realizat teoreticianului psihoterapiei
existențiale, ceea ce nu este decât un argument în plus spre lectură.
Irvin D. Yalom,
Plânsul lui Nietzsche, trad. din
engleză, Luana Schidu, ed. Humanitas, București, 2016, 395 p.
