Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

vineri, 11 decembrie 2020

PREOTUL NICOLAE PUCHIANU – O PAGINĂ ÎN ISTORIA BISERICII DIN RÂȘNOV

 


        În 4 septembrie 2020, comunitatea râșnoveană și-a luat rămas bun și l-a condus la locul de odihnă veșnică pe venerabilul părinte iconom stavrofor Nicolae Gh. Puchianu-Moșoiu, cel care a păstorit Parohia II vreme de peste 30 de ani.

        Născut la Moieciu de Sus, în 5 septembrie 1930, într-o familie de oameni gospodari și înstăriți, tânărul Nicu Puchianu a urmat școala primară în satul natal, liceul economic Andrei Bârseanu și apoi Școala Tehnică Financiară, pe care a absolvit-o în anul 1952. Se înscrie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care-l va absolvi în anul 1957 cu calificativul „foarte bine”. În timpul facultății a fost remarcat de Mitropolitul Nicolae Bălan, care l-a sprijinit în căutările sale, insuflându-i, ca atâtor alți studenți, dragostea față de studiu și aprofundări, pe care și-a pus-o în lucrare încă de pe atunci, având în grijă biblioteca facultății.

        După absolvire și căsătoria cu tânăra Rodica Oncioiu, care i se va dedica și împreună cu care va avea trei copii, va fi hirotonit preot pe seama parohiei Șimon – biserica veche. Aici va avea în grijă o biserică-monument istoric, de a cărei restaurare se va ocupa. În anul 1976 a fost transferat la Râșnov, unde, slujind în cele două biserici istorice cu hramul Sf. Nicolae, își va pune din plin în lucrare pasiunea pentru istorie și calitățile de administrator. Astfel, vor fi restaurate bisericile în mai multe etape, părintele trăind cu bucurie descoperirea manuscriselor slavone pe piele de căprioară și a altor valori de patrimoniu, pe care și le-a dorit expuse într-un muzeu.

        Fără să-și neglijeze preoția, pe care a slujit-o cu dragoste, demnitate și devotament, părintele și-a cultivat iubirea de istorie, carte și folclor. A activat ca cercetător al Institutului de Antropologie și Sociologie din București, a fost membru al Casei de Creație din Bran, membru al ASTREI și membru corespondent al Academiei Române. De-a lungul vieții a scris un număr de 26 de lucrări de istorie, etnografie, culegeri de folclor, poezie, între care amintim câteva: Colinde din Țara Bârsei, Focurile Sacre, Flori alese ale culturii populare din Țara Branului, Personalități de seamă ale Râșnovului, Preoți cu crucea-n frunte.

        Părintele Nicolae Puchianu și-a urmat spre mormânt soția, la numai o săptămână după decesul acesteia, și, după scurt timp, comunitatea s-a reunit cu durere a treia oară, pentru înmormântarea fiului, dr. Gheorghe Puchianu, în 16 septembrie. Cu încredințarea că sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele (Înț. Sol. 3, 1), ne rugăm pentru odihna sufletelor lor și pentru mângâierea familiei greu încercate.

Bogdan Vîlcan