Ca și în cazul preoților sibieni, mulți preoți din fostele județe
Brașov și Făgăraș au trecut prin mari suferințe, fi e în închisori, fi e în
deportare în județul Șopron. Alții au fost nevoiți să se refugieze dincolo de
Carpați, după ce trupele românești intrate în Transilvania pe Valea Oltului sau
pe valea Prahovei au fost silite să se retragă. Vom consemna în paginile de față
numele preoților închiși sau deportați din județul Brașov în confi gurația sa
de azi.
Preoți în închisori: Ioan
Bercan, protopop în Rupea (închis la Brașov încă
din 1914, bătut și schingiuit încât a înnebunit și la scurt timp a murit); George Boeriu din Telechi Recea (arestat în Câmpulung Muscel împreună cu soția
și închis la Brașov și Făgăraș până la 29 noiembrie 1917, când a trecut la cele veșnice); Ioan Bogdan sr din Zizin (închis un an la Brașov, Târgu Mureș și Cluj); Ioan Bogdan jr din Zizin (retras cu armata română, arestat în București
de autoritățile germane de ocupație și închis la Brașov, Sibiu și Cluj); Ioan Capătă din Șona (condamnat la cinci ani de închisoare, închis la
Cluj din 16 mai 1917 până în 28 mai 1918); Iosif
Cațavei din Lisa (condamnat la patru ani de închisoare,
1 octombrie 1916, mort în detenție la 14 ianuarie 1918); David Coman din Vama Buzăului (refugiat la Buzău, unde a fost arestat și
închis la Brașov și Cluj din martie 1917 până în octombrie 1917, apoi deportat în
județul Șopron); Ioan Dumitrescu din Hălmeag (condamnat la doi ani de închisoare, executați
la Târgu Mureș timp de 11 luni, iar din decembrie 1917 înrolat ca simplu soldat
în Regimentul 24 honvezi din Mezötur-Ungaria); Toma Frateș din Baciu (închis trei luni la Brașov, a înnebunit în închisoare);
Mihail Garcea din Veneția de Jos (condamnat la opt ani și jumătate, închis
la Cluj, eliberat la 2 noiembrie 1918, dar la 2 decembrie 1918 a murit, în vârstă
de 48 de ani); Ioan Gavrilescu din Țânțari (azi Dumbrăvița; arestat la 7 ianuarie 1917 în
Urziceni, închis la Făgăraș, Târgu Mureș și Cluj, până în 4 decembrie 1917; a
murit în 1921 și au rămas șapte copii orfani); Damaschin Ghircoiașu din Bucium (închis la Cluj, 11 ianuarie 1918-23 octombrie 1918);
Ilarie Gonțea din Țânțari, azi Dumbrăvița (închis la Făgăraș, Târgu Mureș și
Cluj, 5 ianuarie 1917-15 aprilie 1918); Dumitru
Greceanu din Hărman (închis la Cluj, octombrie 1915-octombrie
1918, deși fusese condamnat doar la cinci luni); Ioan Leucă din Mercheașa (condamnat la patru ani temniță grea, închis
la Cluj, noiembrie 1916-1 noiembrie 1918); Ioan
Marin din Rotbav, închis la Brașov și Cluj,
21 noiembrie 1916-25 mai 1917); Ioan
Maximilian din Brașov- Stupini (închis la Cluj și
Oradea, decembrie 1916-decembrie 1917); Iosif
Maximilian din Brașov Vechiu (un an, nu se știe unde);
Cornel Măerușan din Crizbav (șapte luni la Brașov și Cluj); Iosif Micu din Feldioara, împreună cu preoteasa Maria (condamnați la
trei ani și trei luni, respectiv doi ani și două luni; închiși la Brașov și
Cluj din 3 iuie 1917 până în martie și noiembrie 1918); Ioan Mihăilă din Dăișoara (închis la Odorhei în octombrie-noiembrie 1916,
apoi la Aiud, 20 aprilie 1918-3 noiembrie 1918); Ioan Modroiu din Vama Buzăului (condamnat la patru ani de temniță grea,
acuzat de „spionaj în favoarea României”; 14 ianuarie 1916 – grațiat la 23
octombrie 1918); Nicolae Munteanu din Lisa (arestat la 1 octombrie 1916; condamnat la patru
ani de închisoare, mort la 17 martie 1917 în Cluj); Aurel Mușat din Ucea de Sus (arestat la 21 mai 1916, închis la Brașov și
Târgu Mureș, iar din 25 decembrie 1916, deportat în județul Șopron până în
5 iunie 1917); Ioan Nan din Sânpetru (arestat la 22 octombrie 1915, acuzat de „spionaj
în favoarea României”, închis la Brașov, Oradea și Cluj; grațiat 23 octombrie 1918);
Ioan Pop din Sâmbăta de Sus (refugiat în Moldova și Rusia, apoi închis
la Cluj în august-octombrie 1918); Lazăr
Popa din Șinca Nouă (condamnat la 8 ani
temniță grea, pentru „trădare” de patrie; închis la Cluj, 15 ianuarie 1917-octombrie
1918); Ioan Popița din Comana de Jos (închis la Cluj, noiembrie 1917-noiembrie
1918); Andrei Radeș din Berivoii Mici (refugiat în România, arestat la Craiova, închis
acolo, apoi în Brașov și Făgăraș); Ilarie
Reit din Bran-Poartă (arestat în august
1916 și închis opt luni la Cluj; reușește să se refugieze în România, unde s-a înrolat
ca preot militar); Dumitru Tătulea din Bran-Predeal (arestat în august 1916, închis opt luni la
Brașov, apoi cu domiciliu forțat în Măeruș, până în noiembrie 1918); Dionisie Turcu din Șoarș (închis la Sighișoara, dar nu se știe cât timp).
Tot aici trebuie să-l consemnăm pe cunoscutul compozitor și dirijor Gheorghe Dima, profesor la Liceul ortodox „Andrei Șaguna” din Brașov și
fost profesor la Institutul teologicpedagogic din Sibiu. El se refugiase la
București, dar acolo a fost arestat de autoritățile germane de ocupație și
trimis în închisoarea de la Cluj, unde a stat timp de aproape 15 luni.
Pr. Academician MIRCEA PĂCURARIU
