Cartea despre viaţa Preacuviosului
Părintelui nostru Arsenie Boca de la Prislop, apărută recent la Editura
„Humanitas” din Bucureşti – în Anul Centenarului 2018 –, este o adevărată
blasfemie şi infamie, ce pare scrisă mai degrabă de un demon ce şi-a luat drept
pseudonim numele autoarei, care alcătuieşte o adevărată „postfaţă” şi sinteză
la dosarele de la CNSAS, de urmărire antihristică, vreme de zeci de ani, a
celui ce-L urma neabătut pe Iisus Hristos, Părintele Arsenie Boca. Spicuind
doar neghine şi calomnii din partea celor fără Dumnezeu, autoarea se dovedeşte
a fi o discipolă fidelă şi consecventă a celor ce i-au întocmit aceste dosare
„de urmărire” Părintelui Arsenie. Nenumindu-l vreodată în cele 208 pagini ale
cărţii „Părintele” Arsenie Boca, autoarea vădeşte faptul că este lipsită de cel
mai elementar bun-simţ, respect sau consideraţie faţă de Părintele Arsenie
Boca, care mişcă aproape o ţară întreagă înspre Hristos-Dumnezeu. Poate că
acest lucru o deranjează cumplit pe autoare şi poate chiar pe editorii cărţii.
Sprijinită pe o bibliografie ieftină şi subţire, neintrând nici măcar în
pridvorul teologic al „Cărării Împărăţiei”, sau în pronaosul predicilor
„Cuvinte vii”, autoarea rămâne împietrită şi insensibilă în naosul picturii
Părintelui Arsenie de la Drăgănescu şi nemişcată înaintea Epitafului „Adormirii
Maicii Domnului” de la Sâmbăta sau a icoanelor împărăteşti şi diaconeşti de la
Prislop. Se vede că diavolul încornorat care-şi ţine mâna pe creştetul celui
care spune încruntat în colţul din stânga jos, în pictura Părintelui „Biserica
şi lumea”: „Nu este suflet. Totul e biochimie.”,
nu-şi va fi ridicat nicidecum aceeaşi mână demonică de pe capul autoarei în
vremea scrierii acestei cărţi, neluminată şi nepătrunsă de vreo rază de lumină
harică din „Dosarul cel din ceruri” al vieţii, operei, teologiei, învăţăturii
ortodoxe şi a moştenirii duhovniceşti a Preacuviosului Părintelui nostru
Arsenie Boca. Poate că Părintele o iartă şi se roagă pentru ea, dar Adevărul nu
o va ierta niciodată. Ruşine autoarei, editurii şi celor care cred că pot scrie
orice despre oricine; ruşine celor ce încearcă să arunce cu tină şi noroi
împotriva Părintelui Arsenie, prin cărămizile nearse ale acestei cărţi, scrisă
în duh neopăgân, necreştinesc şi neortodox, ce va fi aruncată odată „de-a
stânga” Dreptului Judecător, „unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” a
celor ce scrâşnesc din dinţi împotriva lui Hristos, a sfinţilor Săi şi a
Părintelui Arsenie Boca.
Nimic din anii studenţiei de la Sibiu,
despre teza de licenţă în teologie „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”,
întocmită şi susţinută sub îndrumarea exigentului părinte profesor Dumitru
Stăniloae. Din vremea studenţiei la Bucureşti, nimic despre contribuţia
Părintelui Arsenie la pictarea scenei Intrării lui Mihai Viteazul în Alba
Iulia, sub îndrumarea maestrului Costin Petrescu, la Ateneul Român. Din vremea
slujirii şi propovăduirii de la Sâmbăta, nimic despre Epitaful „Adormirii
Maicii Domnului”, realizat acolo, nimic despre chilia sihăstrească săpată sub
„Fereastra” Sâmbetei. Din anii activităţii la Sfânta Mănăstire Prislop,
întrerupţi de dese arestări, nimic despre manuscrisele de predici publicate mai
târziu sub titlul „Cuvinte vii”. Referindu-se, la pagina 200 din carte, la
acuza nedreaptă adusă de împăratul iconoclast Sfântului Ştefan cel Nou, cum că
acesta i-ar fi făcut „temniţa mănăstire”, autoarea mai comite încă o eroare,
scriind „temută mănăstire”, în loc de „temniţa mănăstire”. Mă întreb dacă nu
cumva Sfânta Mănăstire a Prislopului cu mormântul Părintelui Arsenie Boca a
devenit pentru psihicul tulburat al autoarei şi pentru cei asemenea dânsei o
„temută mănăstire” în jurul căreia gravitează şi se adună, precum oile lângă
Păstor mai înainte de furtună, toţi cei ce vor să se ferească şi să scape de
duhul şi curentul antihristic, în şuvoiul căruia autoarea s-a lăsat prinsă şi
dusă…
După audierea celor trei luări de cuvânt
din după-amiaza zilei lansării cărţii la ROMEXPO, m-am convins o dată în plus
că această carte este scrisă în duhul în care Ernest Renan a scris în sec. XIX
„Viaţa lui Iisus”, încercând să-L dezbrace pe Fiul lui Dumnezeu întrupat de
dumnezeirea Sa. La lansarea cărţii infame despre Părintele Arsenie Boca n-a
fost pomenit nici măcar o singură dată Numele lui Dumnezeu sau al Fiului Său,
Iisus Hristos, ca şi cum Părintele Arsenie Boca nu şi-ar fi închinat întreaga
viaţă prin călugărie doar lui Dumnezeu şi n-ar fi fost preotul, poate unic în
slujire, în propovăduire şi în mărturisire, al lui Hristos, din veacul XX, în
spaţiul ninivitean românesc, ci al lui Steiner, dr. König sau al altcuiva. De
cinci ori iudeii au luat, după Evanghelia de la Ioan, pietre ca să arunce
împotriva lui Iisus, dar nu I-au putut face niciun rău. Atunci I-au pregătit
piroane romane. Nu-i e nimănui frică de cartea d-voastră, doamnă, cum i-aţi
asigurat pe cititori la lansare. D-voastră ar trebui să vă fie frică, precum
frică l-a cuprins pe Iuda, după aruncarea arginţilor în templu. Sunt sigur că
dacă l-aţi fi văzut şi cunoscut în viaţă pe Părintele Arsenie, n-aţi mai fi
scris cum aţi scris. Părintele n-a avut şi nu are alt piedestal decât crucea pe
care i-au cioplit-o cei din arhivele cărora vă inspiraţi din belşug şi fără
discernământ.
Nu vă aflaţi între cei ce l-au ascultat,
l-au văzut şi l-au urmat, cu dragoste creştinească, pe următorul lui Hristos,
ci între cei ce l-au scuipat şi pălmuit. Părintele Arsenie vă întoarce şi
obrazul celălalt! Aşteptăm din partea dumneavoastră o Spovedanie
la Prislop – dar sub Epitrahilul Părintelui, pe care încă nu-l numiţi
Părinte… Altfel, să vă aşteptaţi la o palmă zdravănă de la Dumnezeu, în care nu
ştiu cât credeţi şi dacă credeţi, precum nu s-a aşteptat Arie cel nebun, de la
Sfântul Ierarh Nicolae, la Sinodul I ecumenic, pentru că L-a batjocorit pe
Hristos!
PS DANIIL STOENESCU
