Încă de la început trebuie precizat că în
legislaţie nu există o definiţie a religiei. În cele ce urmează încercăm să
creionăm principalele elemente de dificultate care au stat în faţa înţelegerii
conceptului de religie pentru a putea fi definit, ca apoi acea definiţie să fie
şi acceptată. Elementele de bază specifice înţelegerii termenului „religie” nu
presupun mari diferenţieri la nivel european. Religia reprezintă, la nivelul
juridic de percepţie, credinţa într-o divinitate transcendentă, în acţiunea
acesteia asupra lumii. Statele sunt de acord în legislaţiile naţionale că
religia presupune o credinţă sau un set de credinţe, o mărturisire de credinţă
sau o mărturisire asemănătoare, formulată în mod specific. Religia caută să
explice aspectele legate de umanitate şi de lume în accepţiunea lor
transcendentală. Credinţa religioasă oferă o perspectivă particulară asupra
lumii cu privire la întreaga viaţă de pe pământ, precum şi la cea din lumea de
dincolo.
Apropierea de elementul religios prin
încercarea de conceptualizare şi definire a acestuia a determinat şi apariţia
ideii că religia poate include credinţele teiste, non-teiste sau ateiste, cum
este cazul Poloniei care, printr-o lege din 18 martie 2008 (publicată în Monitorul
legislativ 2008, nr. 7, vol. 416, art. 14, par. 2), recunoaşte că religia
ar trebui să includă în particular credinţe de natură teistă, non-teistă sau
ateistă. Cu alte cuvinte, religia nu este restrânsă din punct de vedere juridic
la credinţa religioasă care presupune relaţia omului cu Dumnezeu, ci include şi
convingerile de natură non-teistă sau ateistă. Astfel, în această sferă sunt
incluse şi convingeri ale agnosticilor, liber-cugetătorilor, pacifiştilor, ateiştilor
sau raţionaliştilor, nefiind restrânsă libertatea religioasă la convingerile
teiste, la religiile tradiţionale sau cu caracteristici instituţionale clare (a
se vedea în acest sens cauza Pitsillides vs. Cipru, 1983).
Credinţa religioasă este tratată şi încadrată la nivel legislativ şi
juridic ca o specie a doctrinei în general, dar distinctă faţă de doctrinele de
natură filosofică, politică sau ideologică. Conform prevederilor legii
austriece, de exemplu, credinţa cuprinde toate percepţiile religioase,
ideologice, politice şi altele asemenea cu privire la viaţă şi la lume. Un
concept fundamental al legislaţiilor naţionale este acela că religia e capabilă
de exprimare, reprezentare sau manifestare în afară prin intermediul actelor cu
caracter religios, prin manifestări individuale sau colective.
Lect. Dr. Emanuel TĂVALĂ
