În 18 iulie 1921, regele Ferdinand a sancționat legea prin care se
înființa Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului cu
reședința la Cluj. Trebuie subliniat că proiectul înființării unei eparhii în
nordul Transilvaniei a fost lansat, în 26 iulie 1863, de Sfântul Mitropolit
Andrei Șaguna. Ideea mitropolitului Șaguna a fost reluată în primăvara anului
1909 de asesorul consistorial Nicolae Ivan, care a propus înființarea unui
Consistoriu la Cluj după modelul celui existent la Oradea. Proiectul a stagnat
până în primăvara anului 1919, când a fost relansat. Astfel, în vara anului
1919 s-a înființat consistoriul, iar peste doi ani, Episcopia, care cuprindea
12 protopopiate, 322 de parohii și 270.000 de credincioși.
Între timp Nicolae Ivan a fost tuns în monahism la mănăstirea
Hodoș-Bodrog (7/20 septembrie 1919), a devenit arhimandrit (8/21 ianuarie
1921), iar în 28 septembrie 1921 a fost ales episcop cu 31 de voturi din 59
exprimate. Vădit emoționat, arhimandritul a declarat că se supune acestui act
electoral, „pe care îl consider voința lui Dumnezeu”, și promitea să lucreze
din toate puterile sale, „în frățească înțelegere cu toți fii Bisericii ca să
ridic aici o cetate a ortodoxismului, din care să se reverse lumina Evangheliei
în aceste părți expuse ale iubitei noastre patrii întregite și în veci
nedespărțite”.
Hirotonia în treapta de arhiereu a avut loc în catedrala
mitropolitană din Sibiu, la 21 noiembrie/4 decembrie 1921, prin punerea
mâinilor mitropolitului Nicolae Bălan, a episcopilor Ioan Ignatie Papp al
Aradului, Iosif Traian Bădescu al Caransebeșului, Roman Ciorogariu al Oradiei
și a venerabilului arhiereu vicar Ilarion Pușcariu. Ceremonia de investitură
s-a derulat la București în Palatul Regal, în ziua de 25 noiembrie/8 decembrie,
iar instalarea a avut loc de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae în biserica
parohială Sfânta Treime din Cluj, ceremonia fiind prezidată de episcopul Roman
Ciorogariu al Oradiei.
Nicolae Ivan (1855-1936) a fost fără-ndoială omul providențial ale
cărui fapte și realizări edilitare, culturale și instituționale îl descoperă
judecății istoriei drept un veritabil ctitor de vocație! Acesta a organizat din
temelie eparhia, a înființat 5 protopopiate, 77 de parohii, 28 de filii și 6
mănăstiri noi, a înzestrat-o cu numeroase imobile – între care reprezentativ
rămâne impozantul palat arhiepiscopal din Piața Avram Iancu, nr. 18 –, a
edificat măreața catedrală clujeană (1923-1934), a ctitorit biserica Sf.
Nicolae din Cluj (1932), a întemeiat Academia Teologică (1924), a fondat
„Calendarul Clujul Românesc” (1923), „Revista Renașterea” (1923), corul
episcopesc (1921), tipografia (1926), librăria (1926), biblioteca (1922) și
muzeul eparhial (1924). Acestora li se adaugă o serie de fonduri, cum au fost
cele „de pensii”, „de ajutorare preoțesc”, „al milelor”, „al pădurii”, „fondul
cultural”, și mai multe fundații importante în scopul sprijinirii activității
culturale și pastorale a eparhiei, precum „fundația Nestor și Florentina
Manciu”, „fundația Nicoară”, „fundația Gheorghe Sion” și „fundația episcop
Nicolae Ivan”, care avea menirea de a acorda burse pentru studenții teologi.
Totodată, trebuie precizat că în timpul păstoririi sale au fost construite 80
de lăcașuri de cult noi, 76 de biserici și 4 capele, între care unele foarte
impozante, cu o arhitectură românească de inspirație bizantină, precum sunt
cele din Aiud, Huedin, Târgu Mureș, Teiuș, Turda și Zalău.
Trecut la cele veșnice în 3 februarie 1936 și înhumat în cripta de
sub altarul catedralei, prin tot ceea ce a zidit, realizat și lăsat drept
moștenire în Eparhia Clujului, episcopul Nicolae Ivan se dovedește a fi fost un
arhipăstor după modelul șagunian.
Dr. Mircea-Gheorghe ABRUDAN