Pe
18 aprilie 1848, în Duminica Tomii, arhimandritul Andrei Șaguna primea harul și
darul arhieriei în catedrala mitropolitană din Carloviț prin punerea mâinilor
mitropolitului Iosif Raiacici și a episcopilor Evghenie Iovanovici al
Karlstadtului și Ștefan Popovici al Vârșețului. Cu acel prilej, noul ierarh
Andrei Șaguna a ținut o cuvântare în care, după ce a arătat că trăiește „cel
mai însemnat eveniment” din viața sa, a specificat în mod limpede că obiectivul
central al programului său misionar-pastoral este „reînvierea diecezei noastre
transilvane”, care va trebui „să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii
poporului și spiritului timpului”. Totodată, acestui obiectiv eclesial,
ierarhul îi asocia unul național românesc, arătând, pe de o parte, profunda sa
ancorare în osmoza puternică dintre ortodoxie și naționalitate în spațiul
central și sud-est european, iar pe de altă parte, devotamentul său față de
națiunea română din Transilvania: „Tu, Doamne, știi că cătră scopul meu a
alerga doresc: pe românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept și cu
voie către tot ce e adevărat, plăcut și bun să-i trag! Tu Doamne, umbrează-mă
cu puternicul tău scut! Tu îndulcește-mi în ceasul morții fructele amarelor
mele osteneli. Amin!” [Mitropolitul
Andrei Șaguna, Texte alese, selecție realizată de Mircea Păcurariu, Constantin Necula, Paul
Brusanowski, Editura Andreiana, Sibiu, 2010, p. 11-14]
Arhiepiscopul
și mitropolitul Iosif Raiacici „a tot slaveno-sârbesc și românescului de legea
grecească neunită din monarhia austriască popor” i-a conferit episcopului
Andrei Șaguna, în aceeași zi de 18 aprilie 1848, gramata sau „singhelia” de
hirotonie prin care era atestată hirotonia sa în treapta arhierească și îi era
conferită autoritatea ierarhică și jurisdicție canonică asupra clerului și
mirenilor din „scutita eparhie a Principatului Transilvaniei”. Necesitatea
singheliei, ca atestare a jurisdicției canonice era reglementată de către
dreptul canonic al secolului al XIX‑lea. În cunoscutul său „Compendiu de Drept
canonic”, publicat în anul 1868, Mitropolitul Andrei Șaguna arăta că
potrivit tradiției canonice răsăritene noul episcop trebuia înzestrat cu
gramată mitropolitană de către mitropolitul său, astfel ierarhul primind
„dreptul de jurisdicțiune” în eparhia sa: „Ce se ține de înzestrarea noului
episcop cu gramată metropolitană, aceea se dă de către metropolitul respectiv,
în vigoarea căreia noul episcop capătă dreptul de jurisdicțiune în acea
eparhie, pe care s-a ales și s-a hirotonit de către metropolitul său, căci legiuește
canonul: «că întărirea celor ce se fac pentru un episcop nou, să se deie
metropolitului»” [Andrei Șaguna, Compendiu de dreptul canonic al unei
sântei, sobornicesci și apostolesci Biserici, Tipografia arhidiecezană,
Sibiu, 1868, p. 122].
Tot
în aceeași zi, mitropolitul Raiacici se adresa printr-o circulară tuturor
protopopilor, preoților, diaconilor, domnilor, ostașilor și tuturor
dreptcredincioșilor creștini din Transilvania vestindu-le că pe „arhimandritul
Andrei Șaguna cu puterea nouă de la Dumnezeu dată în 18 aprilie a(nul) c(urent)
chemând darul Preasfântului Duh întru episcopul Ardealului (...) după rânduiala
de biserică prescrisă l-am sfințit”, recomandându-le tuturor „ca lui toată
înalta prețuire, cinste și ascultare să-i deie și pre acela de aci înainte, ca
pre legiuitul lor arhiereu în biserici în ectenii și în alte obișnuite după
locuri așezământul bisericii, în obișnuitul chip să-l pomenească, în treburile
lor cătră dânsul să se întoarcă și de acolo să aibă toată trebuincioasa
dezlegare a aștepta” [Iosif Raiacici către credincioșii ortodocși
din Episcopia Transilvaniei, Carloviț, 18 aprilie 1848, în Andrei
Șaguna, Corespondența I/2, ediție, studiu introductiv și note de Nicolae
Bocșan, Ioan-Vasile Leb, Gabriel-Viorel Gârdan, Bogdan Ivanov, Vasa Lupulovici,
Ioan Herbil, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, doc. 13, pp.
84-85].
Consacrat
arhiereu, Andrei Șaguna a plecat de la Carloviț spre Transilvania chiar în
după-masa zilei hirotoniei sale, fiindcă revoluția pașoptistă de la Viena și Pesta
dezlănțuise și spiritele națiunilor din sud-estul Monarhiei austriece. După
cinci zile, sâmbătă, 24 aprilie, Șaguna a ajuns la Sibiu unde a fost întâmpinat
cu entuziasm de tineretul revoluționar românesc și săsesc, a doua zi
liturghisind pentru „întâia oară ca episcop în biserica de la Poarta Turnului”,
cunoscută și ca „biserica din groapă” cu hramul Buna Vestire [Andrei Șaguna, Memorii
din anii 1846-1871, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1923, p. 14]. În
acest fel începea o nouă etapă în viața lui Șaguna și a Eparhiei Ardealului, o
perioadă de ample transformări, înnoiri și reforme care a fost reținută de
istorie drept „epoca lui Andrei Șaguna”.
La
împlinirea a 170 de ani de la acel eveniment fundamental al vieții Sfântului
Andrei Șaguna și a românilor ortodocși din Transilvania am socotit că este
necesar să reproducem în paginile oficiosului șagunian gramata mitropolitană
emisă de mitropolitul Iosif Raiacici, primatul Bisericii Ortodoxe din Imperiul
Austriac, pentru a fi cunoscută de cler, de șaguniști și de toți cei pasionați
de istorie. Documentul se păstrează în patrimoniul Colecțiilor Speciale ale
Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, purtând
descrierea „act de hirotonisire Andrei Șaguna, manuscris sertar 155/12”. Cel mai
probabil documentul a ajuns în colecția BCU-Cluj prin intermediul lui Teodor V.
Păcățian (1852-1941), istoric și redactor vreme îndelungată al Telegrafului
Român, care a avut acces nemijlocit în arhiva și biblioteca mitropolitană de
unde a extras și folosit o serie întreagă de surse în lucrările sale numeroase
de istorie a mișcării naționale românești și în monografiile dedicate unor
personalități precum Ioan Mețianu, Andrei Șaguna și Iosif Gall. Mutându-se la
Cluj după Marea Unire din 1918, Păcățian a luat cu sine mai multe documente
șaguniene, pe care le-a donat ulterior Bibliotecii Universitare.
Actul
de hirotonie este scris în limba română cu grafie chirilică pe o hârtie de bună
calitate, îngălbenită de vreme, cu dimensiunile 74 cm x 54 cm. Fiind un document
festiv, singhelia este încadrată în partea superioară de stema mică, iar în cea
inferioară de pecetea cea mare a Mitropoliei Carlovițului, purtând în dreapta
jos semnătura olografă a emitentului: „smeritul emerit Arhiepiscop și
Mitropolit Iosif Raiacici”.
Gramata de hirotonie a episcopului
Andrei Șaguna,
Carloviț,
18 aprilie 1848
„Iosif
Cu
mila lui D(umne)zeu pravoslavnic arhiepiscop al Carlovițului și a tot
slaveno-sârbesc și românescului de legea grecească neunită din monarhia
austriacă popor mitropolit precum și a preasfințitei țezaro-crăiești și
apostolicești Maiestăți actualnic sfetnic dinlăuntru.
Spre
umilitele rugări precum a clerului de pravoslavnica credință a răsăritului
neunită din Marele Principat a Transilvaniei, așa și a smereniei noastre a Sa
Preasfințită Țezaro-Crăiască și Apostolească Maiestate Preamilostivul nostru
monarh, văduvul de la anul 1845 prin moartea în Domnul fericit odihnitului
episcop Vasile Moga, carea s-au întâmplat în 17 oct(ombrie) a aceluiași an,
episcopat a Marelui aceluiași Prințipat a Transilvaniei de pravoslavnica
credință a răsăritului neunită a-l deplini și oare acest sfârșit preaîndurat a
îngădui au binevoit ca sub președenția comisarilor de crăiască în acel
Prințipat ocârmuire numiți prin însuși clerul românesc transilvan să se aleagă
și mai vârtos să se prezenteze de episcop un bărbat activ și harnic de limbile
de acolo, iară mai ales cea românească, precum și de drepturile, orânduielile
și datinile în Transilvania obicinuit cunoscător, carele deodată dragostea și
încrederea subordinatului cler și popor cătră sus număratele însușiri în mai
mare măsură le-ar avea în sine împreunate și cu înfrânarea, curățenia vieții și
a năravurilor și cu credință cătră stăpânire și cătră stat s-ar deschilini
(deosebi/distinge n.n.); așa fel de alegere în 20 septembrie/ 2 octom(brie)
a(nul) t(recut) 1847 în orașul Turda prin protospresbiterii (protopopii, n.n.)
și trimișii protopresvite(rate)lor (protopopiatelor, n.n.) de legea răsăritului
neunită, în ființa de față a comisarilor prin crăiasca ocârmuire la actul
acesta anumit rânduiți, sfârșindu-să și Prea Sfinției Sale a Maiestății
înștiințare despre aceea făcându-se, a Sa Preasfințită Maiestate din trei
persoane care au fost prin cler reprezentate, pre ANDREI ȘAGUNA fostul arhimandrit
a s(fintei) mănăstiri Covil și vicar general și administratorul văduvului până
aci episcopat de legea grecească neunită a Marelui Prințipat a Transilvaniei ca
pre un bărbat cu învățătura, cunoașterea limbilor în Transilvania întrebuințate
și cu curățenia năravurilor întră acele deschilinit, întru episcopul de legea
răsăritului neunită în Transilvania preaîndurat a-l denumi și a-l rândui de
bine au cugetat. Deci în urmarea efectuatei înștiințări despre denumirea
episcopului de legea noastră în Transilvania prin mijlocirea prezidialei
scrisori a canțelarului înălțatei Cănțălarii transilvane nouă făcute, după ce
au venit denumitul episcop încoacea la Noi, chemând darul D(umne)zeului l-am
sfințit pre el, pre suslăudatul domn Andrei Șaguna întru episcopul Marelui
Prințipat a Transilvaniei, încredințându-ne mai cu samă în alegerea clerului
care știe drept credincioasa mărturisire a bisericii noastre, așișderea și în
făgăduințele lui în scris și cu gura înaintea feții bisericii despre Credeu și
credință date. De unde prin punerea mâ(i)nilor Smereniei Noastre cu darul
Duhului Sfânt are pre sine vrednicie arhierească și ocârmuirea bisericii
pomenitei sale eparhii și putere după arătarea sf(in)tei biserici a Sfinții
Cinstitorii Cântăreți și Ipodiacon diacon și desăvârșit prezviter și
protoprezviter, cătră aceia în mănăstiri egumeni și tot ce lui ca arhiereului
de a Sa Maiestate preaîndurat denumit iară de nou după dreptate și lege sfințit
de așezământul bisericii încredințate și îngăduite a face și a lucra spre zidirea
duhovniceștii sale turme; întru altele în cele dogmaticești și duhovnicești de
lege atingătoare lucruri Arhiepiscopului acestuia a Carlovițului nu mai puțin
și al Mitropolicescului Sinod după preaînaltul așezământ este supus și are a să
întoarce. Drept aceea tuturor vouă carii în de D(umne)zeu scutita eparhie a
Prințipatului Transilvaniei de rândul duhovnicesc sau mirenesc de toată
dignitatea treapta, vrednicia, diregătoria și starea vă aflați de a Noastră
sf(ân)tă Biserică a răsăritului neunită creștinilor are Preasfinția Sa domnul
Andrei Șaguna prin această singhelie de episcopul vostru diețezan vi-l
trimitem, arătân(d) vestea vi-l publicăm sfătuindu-vă și părintește
încredințându-vă pre el de acela să-l cunoașteți aveți și să-l cinstiți întru
toate cele bune și credincioase lui să vă aplecați și să vă supuneți ca
învățătoriului lor și ca turma păstorului său carele poartă pre sine fața Mai
marelui Păstorilor a lui H(ri)s(tos) Mântuitoriul.
Datu-s-au
în Mitropolia noastră în Carloviț, în 18 aprilie în Dumineca Tomii al anului
Domnului 1848.
Smeritul
emerit Arhiepiscop și Mitropolit
Iosif
Raiacici mitr(opolit)”
Circulara mitropolitului Iosif Raiacici
către credincioșii ortodocși români din Episcopia Transilvaniei, Carloviț, 18
aprilie 1848
„Iosif
Cu mila
lui D(umne)zeu pravoslavnicul arhiepiscop al Carlovițului și al tot
slaveno-sârbescului și românescului de legea grecească neunit din monarhia
Austriei popor mitropolit și țezaro-crăieștii și apostoliceștii Maiestați
actualnic sfetnic din lăuntru.
Binecuvântaților
protopresviteri, cucernicilor preoți, diaconi și toatei cete preoțești,
înțălepților și de bun neam născuților domni, ostașilor și oastei, precum și
tuturor de toată diregătoria și starea, neamul și vârsta dreptcredincioșilor
creștini, cari se află în de Dumnezeu scutitul protoprezviterat, iubiților
noștri în Duhul Sfânt fii, dar și pacea de la Domnul Dumnezeu și Mântuitoriul
nostru Isus Hristos să se înmulțească.
Cu
puterea diregătoriei și a datorinții Nouă cătră ocârmuirea stării pravoslavnicii
noastre greco-neunite biserici a răsăritului cuvenite despre urmarea și
deplinirea vacantelor scaune arhierești din inimă îngrijindu-ne, ca Voi
credincioșilor, cari prin moartea celui mai de pe urmă arhiereu al Vostru, a
lui Vasilie Moga ați rămas săraci, să fiți îndelung lipsiți de pășunea voastră
cea duhovnicească și vacanta eparhie în ocârmuirea sa scădere să nu pătimească,
n-am lăsat în deșert Majestății Sale despre deplinirea aceiași eparhii și
denumirea episcopului reprezentație a face; și deoarece a Sa Maiestate, după
îndurarea Sa privind spre duhovniceasca trebuință a credincioșilor Săi supuși
și spre rugarea noastră, precum și spre actul alegerii de la Turda, s-au
milostivit pre preacinstitul arhimandrit Andrei Șaguna întru episcopul de
Dumnezeu scutitei eparhii a Marelui Prințipat al Ardealului, preaîndurat a-l
denumi și pre El pentru sfințire la Noi a-l îndrepta au binevoit; iară Noi pre
zisul arhimandrit Andrei Șaguna cu puterea Nouă de la Dumnezeu dată în 18
aprilie a(nul) c(urent) chemând darul preasfântului Duh întru episcopul
Ardealului și a cetăților, orașelor și satelor ce se cuprind întru acela după
orânduiala de biserică prescrisă l-am sfințit.
Drept
aceea, Vouă, celor ce în de Dumnezeu scutitul protoprezviterat ... precum și de
starea duhovnicească așa și de cea mirenească vă aflați de sfânta noastră
pravoslavnică mărturisire a răsăritului neunit creștinilor, pre bine numitul
Preasfințitul domn Andrei Șaguna, ca pre adevăratul vostru episcop vestindu-l,
clerului și poporului protoprezviteratului acestuia recomandăm: ca lui toată
înalta prețuire, cinste și ascultare să-i deie și pre acela de aci înainte, ca
pre legiuitul lor arhiereu în biserici în ectenii și în alte obișnuite după
locuri așăzământul bisericii, în obișnuitul chip să-l pomenească, în treburile
lor cătră dânsul să se întoarcă și de acolo să aibă toată trebuincioasa
dezlegare a aștepta.
Datu-s-au
în mitropolia noastră în Carloviț, în 18 aprilie, anul Domnului 1848.
Iosif
Raiacici m.p.
Arhiepiscop și Mitropolit”
Cercertător științific III
Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan
