Dragi
tineri,
Cu
multă bucurie duhovnicească vă adresăm un cuvânt de binecuvântare, vouă
tinerilor participanți la Sibiu, în centrul României, la Întâlnirea
Internațională a Tinerilor Ortodocși (ITO).
Evenimentul
acesta este organizat în perioada 6-9 septembrie 2018 de Arhiepiscopia
Sibiului, având ca temă: „Unitate. Credință. Neam”, în
contextul Anului omagial al unității de credință și de
neam în Patriarhia Română, cu prilejul Centenarului
Marii Uniri a românilor din 1918.
Maica Domnului este icoana
Bisericii şi Ocrotitoarea familiei
Este
deosebit de semnificativ faptul că, în Biserica Ortodoxă Română, aceste adunări
internaționale ale tinerilor creștini ortodocși se desfăşoară în comuniune de
credință, de rugăciune şi cântare, de dialog și prietenie, la începutul noului An
Bisericesc, care ne cheamă la sfințirea timpului vieţii pământeşti ca timp
al mântuirii.
În
acest sens, prima mare sărbătoare din luna septembrie este Nașterea
Maicii Domnului (8 septembrie), Maica Domnului fiind icoana
Bisericii, deoarece ea este ființa umană prin care Fiul Cel veşnic al lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, devine om în istoria umană, ca să dăruiască oamenilor
muritori viaţa veşnică (cf. Ioan 11,
25). Cifra 8 simbolizează viaţa eternă şi lumina infinită din Împărăţia
Cerurilor.
Copiii şi tinerii sunt un dar
sfânt şi o mare binecuvântare pentru familie şi Biserică, pentru ţară şi popor
Tinerii
sunt dornici să trăiască în comuniune de iubire, să iubească şi să fie iubiţi,
în familie şi în societate, dar și să cultive un ideal, să dea un sens vieții
lor prezente și viitoare, prin acumulare de cunoştinţe noi şi prin
creativitate.
În
această privinţă, ei reprezintă nu doar viitorul
Bisericii şi al societăţii, ci și prezentul lor dinamic și înnoitor
la nivel național și internațional.
Participând
la programele de tineret susţinute de Biserică, tinerii au şansa de a se
cunoaşte mai bine între ei, de-a lega prietenii și de a preţui mai mult
moștenirea culturală și bogăția tradițiilor specifice Ortodoxiei românești din
diferite oraşe ale României, dar şi de a afla date noi despre bogăţia
spirituală a Ortodoxiei universale.
Dacă
anul trecut, ITO – 2017 de la Iaşi a avut ca temă principală libertatea, în
anul acesta, ITO – 2018 de la Sibiu ne cheamă să gândim şi să trăim mai intens
legătura dintre libertate şi unitate: în
familie, în Biserică şi în societate, având ca lumină şi exemplul făuritorilor
Marii Uniri din 1918.
Libertatea
şi unitatea sunt două componente esențiale şi permanente ale vieții umane,
deoarece omul a fost creat pentru a trăi în
comuniune de iubire, după chipul lui Dumnezeu,
Care este Iubire (cf. 1 Ioan 4, 16 ), adică Treime de Persoane distincte,
libere şi nedespărțite, vieţuind în unitate desăvârşită.
În
acest sens, starea sănătoasă a vieții umane, în care libertatea persoanelor
distincte se armonizează cu unitatea dintre ele, se exprimă în comuniune
de iubire.
Această
comuniune de iubire rodeşte pace şi bucurie, respect reciproc, dialog şi
cooperare, solidaritate şi coresponsabilitate în familie, Biserică şi
societate. Aceasta este viaţa umană binecuvântată de Dumnezeu şi
binefăcătoare pentru persoană şi comunitate.
Însă,
când din cauza păcatului, care este atitudine şi acţiune egoistă, posesivă şi
agresivă a omului în relaţie cu semenul său, libertatea persoanei se afirmă
împotriva unității sau a comuniunii de iubire, această libertate devine libertate
distructivă.
Aşa au
apărut în lume certurile în familie, în societate, dar şi conflictele şi
războaiele violente de cucerire şi apoi revoltele şi războaiele de eliberare a
popoarelor cucerite şi oprimate.
Preasfânta Treime este izvorul
unităţii şi al libertăţii în comuniune de iubire
Înţelegem,
aşadar, că deşi păcatul egoismului dezbină persoane şi popoare între ele,
totuşi, iubirea milostivă a lui Dumnezeu sau harul Preasfintei Treimi adună în
comuniune persoane diferite şi popoare sau etnii diferite (cf. Faptele
Apostolilor, cap. 2).
De
aceea, în Biserica lui Hristos, viaţa creștină începe prin Botezul în apă şi în
Duh Sfânt, săvârșit de Biserică în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, adică în relaţie spirituală cu iubirea
eternă a Preasfintei Treimi.
Apoi,
viaţa creştină se dezvoltă prin participarea creştinilor la viaţa liturgică şi
social-filantropică a Bisericii, pentru a primi prin rugăciune şi a transmite
ulterior prin fapte bune iubirea smerită şi darnică a Preasfintei Treimi în
viaţa familială, comunitară şi socială.
În
fiecare Sfântă Liturghie euharistică ortodoxă, noi mărturisim credința noastră
comună în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Crezul
ortodox), mulţumim Preasfintei Treimi pentru darul vieţii şi pentru
„toată darea cea bună”.
Apoi,
prin împărtășirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel răstignit şi înviat, noi
primim în suflet „harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu
Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh” (2 Corinteni 13,
13). Iar către sfârșitul Sfintei Liturghii, cântăm: „nedespărțitei
Sfintei Treimi să ne închinăm, că aceasta ne-a mântuit pre noi” (Cântarea Am văzut
lumina cea adevărată).
De
fapt, toată viaţa liturgică ortodoxă este ritmată de semnul Sfintei Cruci şi de
doxologia: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin!”.
Credinţa în iubirea lui Hristos
Cel răstignit şi înviat a întărit iubirea de neam şi solidaritatea între români
Pentru
fiecare popor creștin ortodox, credinţa în Preasfânta Treime a fost de-a lungul
veacurilor izvor de iubire sfântă în Biserică, familie şi societate. Iar semnul
Sfintei Cruci, ca semn al suferinţei, dar şi al biruinţei prin Înviere, a fost
chemare la iubire jertfelnică pentru Biserică şi neam, în lupta de eliberare de
sub stăpâniri nedrepte şi opresive, precum şi în lupta de apărare a identității
etnice şi de realizare a unității naționale.
În
acest sens, este semnificativ faptul că în Transilvania mai multe catedrale
eparhiale au ca hram sau patron spiritual Sărbătoarea Preasfintei Treimi
(Sibiu, Arad, Baia Mare, Blaj (greco-catolică) şi în mod deosebit Catedrala
Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia), subliniind astfel,
deopotrivă, dorința
românilor de libertate şi de unitate națională.
Prin
cărţile de cult tipărite în limba română şi prin dragostea de neam a
slujitorilor ei, Biserica a contribuit mult la cultivarea
conştiinţei naţionale a românilor, când aceştia locuiau în trei
principate româneşti aflate sub dominaţie străină: Moldova şi Ţara Românească,
aflate sub stăpânire otomană, şi Transilvania, aflată sub stăpânire
habsburgică.
În
acest sens, un cronicar umanist, membru al elitei maghiare, constata, la
sfârşitul secolului 16, că victoria lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost
pregătită şi „prin lucrarea tainică a preoţilor şi a călugărilor” [Cf. Istoria
Transilvaniei, volumul II, Academia Română,
Cluj-Napoca, 2007, p. 100].
De
asemenea, preoţii ortodocşi militari prezenţi pe front
alături de soldaţii români în Primul Război Mondial (1916-1918) au insuflat
acestora mult curaj şi multă credinţă în realizarea idealului Marii Uniri a
românilor din toate provinciile româneşti.
Identitatea naţională va fi
cultivată chiar şi în cooperarea internaţională
Astăzi
însă, din cauza secularizării sau a slăbirii credinţei în Dumnezeu –
Izvorul iubirii veşnice, slăbește şi comuniunea de iubire între oameni, în
familie şi în societate.
Astfel,
se constată adesea că fără iubirea reciprocă, smerită şi sinceră din familie,
libertatea şi unitatea membrilor acesteia se transformă repede în conflict şi
dezbinare între soț şi soţie, sau între părinți şi copii.
De
asemenea, fără iubirea de țară şi de neam, libertatea şi unitatea naţională se
transformă treptat în înstrăinare de sine, iar patriotismul firesc este adesea
înlocuit cu dorinţa de profit material imediat: patria ubi
bene (patria este acolo unde trăiesc bine).
Însă,
dincolo de această slăbire a cultivării valorilor naţionale, avem convingerea
că aceste valori, adică identitatea, libertatea şi unitatea
naţională, nu vor dispărea, ci vor fi cultivate de naţiuni chiar şi în timpul
cooperării lor internaţionale.
De
ce? Pentru că aceste valori naţionale sunt valori identitare, care exprimă
specificul sau unicitatea, bogăţia şi demnitatea fiecărui popor în relaţie cu
celelalte popoare.
Tinerii ortodocşi sunt misionari
ai unităţii ortodoxe şi ai comuniunii între popoare
Dragi
tineri creştini ortodocşi din România şi din alte ţări, voi
sunteţi apostoli sau misionari ai libertăţii şi ai unităţii etnice sau
naţionale, dar şi ai comuniunii între etnii și ai cooperării între popoare, când
cultivaţi iubirea generoasă în familie, în prietenie, în parohie, în eparhie,
în societate şi în toate întrunirile ortodoxe naţionale şi internaționale, spre
bucuria Ortodoxiei întregi şi comuniunea între popoarele lumii.
Ne
rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, să folosiţi timpul şederii
voastre la Sibiu ca fiind un timp de cultivare a credinţei, a dialogului, a
prieteniei şi a unităţii creştine ortodoxe, spre slava Preasfintei Treimi,
binele Bisericii şi bucuria voastră a tuturor!
Vă
invităm pe toţi la Bucureşti, anul acesta, în 25 noiembrie, pentru a fi
prezenţi la sfinţirea Catedralei Naţionale!
†
Daniel
Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române
