Nicolae Dădârlat
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când în satul Sibiel a fost numit preot deţinutul politic proaspăt eliberat din închisoare Zosim Oancea, care a păstorit în Sibiel timp de 40 de ani, cu realizări deosebite.
După cum a scris el, „m-am născut în satul Alma, în apropiere de Mediaş în anul 1911”; a trecut la cele veşnice în anul 2005, fiind înmormântat în cimitirul din jurul bisericii. Tot acolo îşi doarme somnul de veci şi soţia lui.
Între numeroşii preoţi care au slujit în biserică, îl amintesc pe Valeriu Popovici (1861-1935), un apropiat al protopopului Ioan Lupaş din Sălişte, care a ţinut în mai multe rânduri în Sibiel Conferinţele anuale bisericeşti-învăţătoricesti. După Valeriu Popovici a urmat fiul său, Traian Popovici, un preot distins și cult (1899-1962), după cere a urmat preotul Zosim Oancea.
După venirea în Sibiel în anul 1964, preotul Zosim Oancea a fost repede adoptat de către comunitate, de către sighereni, prin modul în care a ştiut să se apropie de oameni. A fost un om deosebit de credincios, după cele pătimite în închisorile din Aiud, Gherla, Sighet, Periprava. Într-o convorbire cu dl Ioan Onuc Nemeş, el a spus: „Am fost trimis în închisoare cu voia lui Dumnezeu. Era un loc unde trebuia să fie un preot. Am rezistat prin asta, am supravieţuit”. Marea realizare a vieţii lui a fost înființarea, cu multă trudă şi tenacitate, a muzeului de icoane pe sticlă, adunate atât din Sibiel, cât și din alte localităţi ale Mărginimii Sibiului, dar şi de pe Valea Sebeşului, din Țara Făgăraşului, din Țara Bârsei, din Banat şi Nordul Moldovei. Pe lângă icoanele pe sticlă, există şi 80 de icoane pictate pe lemn şi tipărituri vechi ca: Liturghierul slavon coresian (sec. XVI), Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi altele. Muzeul dispune de peste 500 de icoane. Iniţial au fost expuse într-o clădire mică din spatele bisericii, o nouă clădire fiind construită în anii 1970-1971, tot din iniţiativa preotului. Icoanele sunt opera unor meşteri cunoscuţi, dar şi anonimi, care dacă nu ar fi ajuns în muzeu, s-ar fi pierdut ori ar fi luat calea străinătăţii. Există un frumos album, cu peste 200 de imagini (color) ale icoanelor, apărut cu sprijinul Ministerului Culturii, al Muzeului Țăranului Român din Bucureşti şi al Fundaţiei „Alexandru Tzigara-Samurcaş”, la care au trudit Irina Nicolau, Ioana Popescu şi nepoata preotului, Raluca Alexandrescu.
Azi Sibielul este un căutat sat turistic, cu multe pensiuni, la care vin numeroși vizitatori din ţară şi mai ales din străinătate. Cred că Sibielul ar avea mai mult de câştigat dacă ar fi restaurate crucile de la răspântia drumurilor. Este necesară refacerea picturilor, mai ales a picturii pe lemn de la casa familiei Ciortea de pe str. Râului, pentru a fi salvată de la dispariţie.
