Diac. Dr. Habil. Ştefan Toma
Primăvara acestui an a debutat cu un eveniment providenţial pentru întreaga Biserică Ortodoxă, respectiv, Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, desfăşurată în perioada 6-9 martie a.c., în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Fanar, sinaxă încheiată cu oficierea Sfintei Liturghii, pe data de 9 martie, de Duminica Ortodoxiei, tot în istorica Catedrală patriarhală de pe malurile Bosforului.
Din felul în care acest eveniment a fost prezentat în presa bisericească din România, s-a observat lipsa unei prezentări in extenso a cuvântării Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I de la deschiderea Sinaxei, după săvârşirea slujbei de Te Deum, din data de 6 martie a.c. Remarcând că această cuvântare, dincolo de spiritul sintetic şi profund al ei, conţine şi germenii discuţiilor purtate pe întreg parcursul desfăşurării acestui eveniment panortodox unic, cât şi aspecte care se regăsesc în Mesajul final al Întâistătătorilor prezenţi la evenimentul în cauză, am considerat oportună prezentarea sintetică a conţinutului cuvântării Sanctităţii Sale, în rândurile ce urmează.
Dând slavă lui Dumnezeu pentru întrunirea Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, considerată „un mare eveniment, deopotrivă binecuvântat şi istoric”, Patriarhul Bartolomeu I i-a chemat pe cei prezenţi ca împreună „prin rugăciune stăruitoare, să căutăm povăţuire de Sus pentru munca care ne stă în faţă”. După o succintă referire la Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe mutaţi – din 1992 până în prezent – la Domnul, care au susţinut eforturile unei comunicări panortodoxe responsabile, Sanctitatea Sa a prezentat o serie de aspecte legate de provocările contemporaneităţii, aspecte ce constituie şi o justificare atât a prezentei Sinaxe, cât şi a unei accelerate atitudini de convocare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.
Între aceste aspecte, se numără persecutarea credinţei în anumite regiuni ale lumii, tendinţă manifestată prin persecuţii, crime sau chiar răpiri. În acest context, „suntem chemaţi să ridicăm o voce de protest, nu ca şi Biserici individuale izolate, ci ca o Biserică Ortodoxă unică şi unită în întreaga lume”, spunea Sanctitatea Sa. Pericolul şi procesul secularizării (ca atare) al unor societăţi creştine consacrate, unde Biserica tinde să fie marginalizată în viaţa publică, iar principiile vieţii morale, ale Evangheliei dezrădăcinate, constituie un alt aspect care trebuie să ne reţină atenţia. Biserica Ortodoxă pune libertatea persoanei deasupra regulilor obiective şi a valorilor. Forţa şi presiunea nu aparţin naturii şi ethosului Ortodoxiei. Cu toate acestea: „O Biserică a Tradiţiei nu înseamnă o Biserică fosilizată, una care este indiferentă la provocările în desfăşurare ale istoriei”, sublinia Patriarhul Bartolomeu I.
Dată fiind existenţa şi a unor curente radicale, Patriarhul Ecumenic a considerat oportun să afirme că „Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna ecumenică în orientarea şi în structura ei”! Misiunea ei a vizat toate neamurile, indiferent de rasă, culoare sau particularităţi psihice. „Abordarea ecumenică s-a manifestat întotdeauna în Biserică printr-un sens al respectului particularităţii fiecărui om, a mentalităţii şi tradiţiilor sale”.
Biserica Ortodoxă e chemată să manifeste vigilenţă faţă de progresele uriaşe ale tehnologiei, care uneşte întreaga lume. Aceasta, deoarece tehnologia „este mediu de impunere a anumitor modele culturale, care nu sunt întotdeauna compatibile cu tradiţiile particulare ale oamenilor”. Modificările genetice şi rolul biotehnologiei, care implică anumite aspecte etice, nu au rămas nici ele trecute cu vederea. Sanctitatea Sa a amintit de Comitetul Interortodox de Bioetică, constituit tocmai pentru a demara o perspectivă ortodoxă unitară asupra aspectelor etice pe care genetica contemporană le impune. Până în prezent însă, Sanctitatea Sa consideră că acest Comitet Interortodox nu şi-a împlinit misiunea, dată fiind reticenţa unor Biserici Ortodoxe locale de a se implica.
Netrecând cu vederea aspectul protecţiei mediului înconjurător şi angajarea Bisericilor Ortodoxe în acest demers, Primus-ul inter Pares al Bisericii Ortodoxe s-a oprit asupra consecinţelor crizei economice şi a necesităţii apărării demnităţii persoanei umane. Şomajul în rândul tinerilor, creşterea sărăciei şi incertitudinea viitorului trebuie să ne ducă spre valorificarea principiilor Evangheliei. „E important ca vocea Ortodoxiei să se facă auzită în abordarea acestor aspecte”, consideră Sanctitatea Sa.
Biserica Ortodoxă fiind „o comuniune de Biserici autonome şi de Biserici autocefale”, ţinând cont de realităţile momentului, trebuie să adopte anumite măsuri, ca să evite tensiuni pe zona de diasporă, măsuri care să nu altereze spiritul eclesiologiei ortodoxe.
Analiza importanţei sistemului sinodal de conducere a Bisericii Ortodoxe, ca şi anumite inadvertenţe sesizate la scară panortodoxă au făcut obiectul unei analize pertinente a Patriarhului Ecumenic. Potrivit Sanctităţii Sale, sistemul sinodal, „aspect fundamental al vieţii Bisericii”, funcţionează mai mult sau mai puţin în interiorul Bisericilor Ortodoxe, fiind însă „complet absent în relaţiile dintre ele”, aspect care generează o serie de probleme. În acest sens, Patriarhul Bartolomeu I făcea referire la anumite hotărâri adoptate în Conferinţe cu caracter panortodox, unde au fost asumate de către reprezentanţii Bisericilor, ca ulterior, Sinoadele unor Biserici Ortodoxe locale să le considere aplicabile sau nu, ca şi când Sinodul unei Biserici Ortodoxe locale a luat locul Sinodului Ecumenic. Un alt aspect, ar fi incertitudinea creată în anumite cercuri, legată de cine e Întâiul în conducerea Bisericii Ortodoxe, ca şi când Tradiţia canonică eclesială a Bisericii Ortodoxe nu ar fi clară. Aceste aspecte fac simţit „riscul creării unei imagini a Ortodoxiei, ca fiind mai multe Biserici, dar nu Biserica cea Una”. În acest sens: „Suntem obligaţi să sprijinim sistemul sinodal, chiar şi dincolo de limitele propriilor noastre Biserici. Suntem obligaţi să dezvoltăm conştiinţa Bisericii Ortodoxe „celei Una”, şi doar prin conceptul de sinodalitate se poate atinge acest deziderat. La general vorbind, manifestăm semne de disoluţie. Cerinţă fundamentală pentru a convinge lumea este, în primul rând, unitatea noastră internă, a tuturor”, afirma Sanctitatea Sa.
Referindu-se la cele zece teme elaborate la consultările panortodoxe pentru agenda Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, datorită dificultăţii ajungerii la un consens, în privinţa modalităţii de proclamare a autocefaliei unei Biserici, dar şi a ordinii în Diptice, Patriarhul Ecumenic afirma susţinerea demarării procedurii de convocare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, fără abordarea acestor aspecte.
De asemenea, documentele deja existente, cu privire la relaţia Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici, cu Mişcarea Ecumenică, vor fi revizuite de către un Comitet Interortodox, pentru a fi prezentate Sfântului şi Marelui Sinod într-o manieră pertinentă cu realitatea vremii.
Patriarhul Bartolomeu I s-a referit apoi, la ceea ce prezenta Sinaxă Panortodoxă avea să clarifice: numărul de episcopi din fiecare Biserică Ortodoxă care vor lua parte la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod; modalitatea de vot, respectiv, unanimitate/consens sau majoritate, ca şi locul desfăşurării evenimentului. „Trebuie să-i convingem pe oameni că noi avem cuvântul vieţii, mesajul nădejdii şi experienţa iubirii. Şi pentru a realiza aceasta, avem nevoie de validitate şi credibilitate”, declara Sanctitatea Sa.
„Biserica Ortodoxă nu are un alt instrument de apărare a unităţii ei, exceptând sinodalitatea. Pregătirile nu pot fi niciodată perfecte. Să fim mulţumiţi cu ce am reuşit să hotărâm până acum. Să rezolvăm fără amânare – cu iubire şi în acord cu Sfintele Canoane – orice diferenţă am mai putea avea în relaţiile noastre... Să înaintăm înspre convocarea Sfântului şi Marelui Sinod, cât de curând posibil, şi să-I permitem Duhului să vorbească, manifestându-Şi suflarea Sa”. Că lucrările Sinaxei au înaintat în această direcţie, cunoaştem din rezultatele concrete ale lucrărilor acesteia: lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe se vor desfăşura în biserica „Sfânta Irina” din Constantinopol, locul unde a avut loc şi cel de al II-lea Sinod Ecumenic; fiecare Biserică Ortodoxă va fi reprezentată de un număr maxim de 24 de ierarhi; hotărârile vor fi adoptate prin consens, iar votul va fi exprimat de către Întâistătătorul fiecărei Biserici; data va fi în preajma Rusaliilor anului 2016, fiind convocat de către Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. În acest sens, un Comitet Interortodox special va lucra din septembrie 2014 până la Sfintele Paşti ale anului 2015, urmat de o Conferinţă Panortodoxă Presinodală, în prima jumătate a anului 2015.
Între cuvântările celorlalţi Întâistătători de Biserici Ortodoxe, mesajul Preafericitului Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat: „Sinaxa panortodoxă – eveniment spiritual reprezentativ”, s-a bucurat de o deosebită apreciere. Axat pe înţelegerea teologică a evenimentului ca atare, acesta delimita şi problemele cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă: secularismul, fenomenul migraţiei şi consecinţele crizei economice şi financiare. În mare parte, quintesenţa ideilor mesajului Preafericirii Sale se regăsesc şi în mesajul Patriarhului Bartolomeu I, ca şi în Mesajul final al Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, semnat în seara zilei de 8 martie şi proclamat la finalul Sfintei Liturghii din Duminica Ortodoxiei, pe data de 9 martie, prin glasul Arhim. Bartolomeu Samaras, secretarul Sinodului Patriarhiei Ecumenice.
După cum se cunoaşte, din partea Bisericii Cehiei şi Slovaciei nu a participat nimeni, datorită unor probleme legate de nerecunoaşterea canonicităţii demersului de alegere al unui nou Întâistătător, la nivel panortodox. Delegaţia Patriarhiei Antiohiei nu a semnat deciziile şi Mesajul final al Sinaxei, neparticipând nici la concelebrarea Sfintei Liturghii, din Duminica Ortodoxiei, arătându-şi, în acest fel, indignarea faţă de conflictul cu Patriarhia Ierusalimului, în privinţa nou createi Mitropolii de Quatar, teritoriu considerat de Patriarhia Antiohiei ca aflându-se în aria sa de jurisdicţie.
Se pot spune multe despre întreg procesul demarării, de la începutul secolului XX, a procedurilor şi a dialogurilor interortodoxe, cu privire la necesitatea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Între marile personalităţi ale Bisericii Ortodoxe care au făurit calea spre acest eveniment s-a numărat şi Patriarhul Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul unui periplu de vizite fraterne, pe care Preafericirea Sa le-a făcut în anul 1928, avea să susţină, atât în prezenţa Patriarhului Ecumenic Vasile al III-lea, la Fanar (23-24 mai), dar şi la Atena, Alexandria şi Ierusalim, necesitatea unui Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, ca reacţie la demararea acestor discuţii, de către însuşi Patriarhul Ecumenic Vasile al III-lea. La finalul slujbei de Te Deum din Catedrala Arhiepiscopiei Atenei, în prezenţa Arhiepiscopului Hrisostom al Atenei, dar şi a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, Patriarhul Miron Cristea (ajuns cu vaporul de la Constantinopol) avea să spună: „Bisericile Ortodoxe locale trebuie să susţină demersurile Patriarhiei Ecumenice şi să o considere instituţie de căpătâi. Sunt de părere că trebuie să fie convocat iarăşi un Sinod Panortodox (n.tr., la început aşa i se spunea, ulterior folosindu-se sintagma de Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe), care să se preocupe cu problemele interne ale Bisericilor Autocefale, să definească termenii şi condiţiile în cadrul cărora Biserica e chemată să-şi desfăşoare activitatea”.
Prezenta Sinaxă Panortodoxă de la Constantinopol este a VII-a astfel de întrunire a Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe, care are loc în timpul păstoririi Patriarhului Bartolomeu I ca şi Patriarh Ecumenic, personalitate de excepţie a vremurilor noastre, care a făcut din desideratul consolidării unităţii panortodoxe, una dintre dimensiunile fundamentale ale diaconiei sale în Biserică. Acest aspect este adesea mărturisit de către Sanctitatea Sa, nu doar în cuvântări şi mesaje oficiale, dar şi în dialoguri de taină. Om al discuţiilor teologice profunde şi, în acelaşi timp, o persoană prietenoasă, cu o aură de seninătate aparte, Sanctitatea Sa este înzestrat cu acea pace a profunzimilor, pe care doar la oamenii lui Dumnezeu o poţi întâlni.
Într-una dintre lucrările sale, Patriarhul Bartolomeu I avea să scrie: „Europa trebuie să crească asemenea unei catedrale: cu temelii puternice în trupul pământului şi cu un imens elan spre cer!” Prin întreg acest demers de susţinere necontenită a unităţii panortodoxe, alături de ceilalţi Întâistătători de Biserici Ortodoxe, fiind, prin providenţa lui Dumnezeu, Patriarhul Ecumenic care va convoca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, Sanctitatea Sa ne arată că întreaga lume trebuie „să crească asemenea unei catedrale”, cu „temelii puternice în trupul pământului”, în realismul contextului actual al lumii şi al vieţii Bisericii, dar „şi cu un imens elan spre cer”, elan care nu trebuie să susţină doar dorul după Dumnezeu, ci şi consolidarea de caractere.
