Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

miercuri, 29 mai 2013

ECUMENICA

Doi mitropoliţi au fost răpiţi în Siria la 22 aprilie a.c. Este vorba de Înaltpreasfinţia Sa Paul (Boulos) Yazigi, mitropolit ortodox de Alep şi Alexandretta, fratele actualului patriarh ortodox al Antiohiei, Ioan al X-lea, şi de Înaltpreasfinţia Sa Ioan (Ibrahim), mitropolit sirian-ortodox de Alep. Ambii se aflau într-o maşină care se întorcea la Alep după ce au îndeplinit o misiune umanitară în afara oraşului. În timpul răpirii un diacon, care conducea maşina, a fost ucis. Într-o declaraţie comună emisă la 23 aprilie, patriarhul ortodox al Antiohiei, Ioan al X-lea, şi Patriarhul sirian-ortodox al Antiohiei Ignatius Zakka I Iwas, ambii cu sediul la Damasc, Siria, condamnă răpirea şi cer răpitorilor să-i elibereze pe cei doi ierarhi care prin misiunea lor sunt „mesageri ai păcii în lume”. La scurtă vreme după răpire a fost lansată ştirea că ierarhii ar fi fost eliberaţi, însă aceasta s-a dovedit la scurtă vreme a fi falsă. De la începutul războiului civil din Siria, mai mulţi preoţi şi multe lăcaşuri de cult au căzut victime ale violenţelor. Este însă pentru prima dată când înalţi ierarhi au de suferit în mod direct de pe urma conflictului. Până la închiderea acestei ediţii nu exista nicio informaţie sigură legată de identitatea răpitorilor sau de locul unde s-ar putea afla cei doi ierarhi. Ciudat este faptul că Bisericile celor doi ierarhi nu au fost contactate de nimeni spre a pretinde că-i deţin pe aceştia şi spre a formula condiţiile unei eventuale eliberări, aşa cum se întâmplă de obicei în cazurile clasice de răpire. Creştinii din întreaga lume sunt îndemnaţi să se roage pentru cei doi mitropoliţi răpiţi.


Între 1-5 mai 2013 a avut loc la Hamburg, Germania, al 34-lea Kirchentag evanghelic, având ca temă un fragment din versetul biblic de la Ieşire 16, 18: „Cât îţi este de ajuns”. Au participat peste 100.000 de persoane din Germania şi din întreaga lume, precum şi personalităţi religioase şi politice de primă mărime din Germania. Evenimentul a cuprins rugăciuni, meditaţii biblice, un târg de prezentare a numeroase instituţii cu caracter religios şi conferinţe legate de tema amintită. În centrul acestui Kirchentag de la Hamburg s-a aflat criza economică prin care trece lumea întreagă şi cum aceasta poate fi interpretată din perspectivă creştină, pornind mai ales de la descrierea biblică din Ieşire cap. 16, unde se istoriseşte cum Dumnezeu a săturat cu mană poporul ales în drumul lui din Egipt spre pământul făgăduinţei, fiecare putând lua „cât îi era de ajuns”, dar numai pentru o zi, căci ceea ce rămânea pentru a doua zi din mană se strica. S-au căutat răspunsuri la întrebările: Cum anume ne raportăm ca şi creştini la pronia divină? De cât anume are nevoie omul pe pământ spre a trăi potrivit voinţei lui Dumnezeu? Cum folosim resursele puse nouă la dispoziţie de Dumnezeu? Ce anume învăţăm ca şi creştini din actuala criză economică? Anul acesta Kirchentag-ul a coincis cu Paştele ortodox, fapt care a fost marcat în mod festiv prin aducerea la rugăciunea de închidere, de către un preot ortodox, a luminii Învierii. Kirchentag-ul (în rom. cuvântul s-ar traduce prin „zilele Bisericii”) este un eveniment foarte popular şi intens mediatizat în Germania şi în alte ţări din vestul Europei. În Germania este organizat la fiecare doi ani de Biserica Evanghelică Germană, respectiv de Biserica Catolică din Germania, iar din când în când cele două evenimente sunt organizate în comun fiind numit în acele cazuri „Tagung ecumenic”. Scopul acestora este de a stimula interesul faţă de Biserică şi de a discuta, la toate nivelele ecleziale, problemele acute ale lumii actuale.


Două Biserici protestante din Franţa s-au unit în mod oficial, evenimentul fiind marcat printr-o ceremonie festivă a Sinodului Naţional al noii biserici, care a avut loc la Lyon între 8 și 12 mai a.c. Este vorba de Biserica Reformată din Franţa şi Biserica Evanghelică Lutherană din Franţa, care, după negocieri care au durat mai bine de doi ani, s-au unit spre a forma Biserica Protestantă Unită din Franţa. Ambele Biserici sunt minoritare în Franţa şi au colaborat tot mai mult în ultimii ani impulsionate fiind de dialogul interprotestant care a evoluat foarte mult în Europa, impulsionat fiind de activitatea Comunităţii Bisericilor Protestante din Europa, cu sediul la Viena, Austria. În ultimii ani, mai multe biserici, mai ales protestante, au decis să se unească. La ajungerea la astfel de decizii a contribuit în multe cazuri şi criza economică, Bisericile unindu-şi resursele spre a putea supravieţui. În Franţa există alte două Biserici protestante: Biserica de Confesiune Augustană (Lutherană) din Alsacia şi Lorena şi Biserica Reformată din Alsacia şi Lorena care nu sunt parte a acestui proces de unificare. Aceste două biserici au un statut aparte în Franţa, apropiat celui al „bisericilor de stat”, întrucât se află în cele două provincii care au aparţinut de-a lungul istoriei când Germaniei când Franţei. Când Alsacia şi Lorena au revenit Franţei, cele două Biserici au primit un statut aparte, garantându-li-se toate drepturile şi privilegiile anterioare.

Rubrică realizată de Pr. Lect. Dr. Daniel Buda