Transformată în moschee în 30 mai 1453 de sultanul Mehmed
II, Sfânta Sofia a fost secularizată și „oferită lumii” ca muzeu de părintele
Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk, în februarie 1935. Decizia din
iunie anul curent a Justiției și a președintelui turc Recep Erdogan de anulare
a decretului lui Atatürk, a indignat și întristat inimile creștinilor. Din nefericire
reacția politică a mai marilor lumii creștine a fost timidă și slabă,
insuficientă pentru a opri reislamizarea bazilicii și pângărirea superbelor ei
mozaicuri iconografice. Sesizăm, din nou, că interesele politice și economice
actuale primează în fața celor identitare – culturale, naționale și religioase
– multiseculare și dictează în fond și la urma urmei dialectica discursului
politic european și românesc de astăzi.
În atari condiții ce am putea face noi ortodocșii de rând? Cred cu tărie
că trebuie să mărturisim și să afirmăm răspicat și fără echivoc adevărul
istoric: Sfânta Sofia a fost catedrala prin excelență a Ortodoxiei ecumenice și
a creștinismului mondial vreme de nouă secole, apoi a căzut în captivitate
musulmană, dar în ciuda oricăror samavolnicii politice, motivate ideologic și
religios, aceasta va continua să reprezinte un simbol al civilizației
bizantine, a cărei moștenire ne-a îmbogățit și pe noi românii!
În ceea ce mă privește, am compus o lamentație în duh veterotestamentar,
pe care am publicat-o în 24 iulie pe cunoscuta rețea de socializare „facebook”
și care s-a bucurat de o largă difuzare. De aceea, am considerat că este
potrivit să o împărtășesc aici cu dumneavoastră, cititorii bătrânului Telegraf
șagunian, amintindu-vă totodată că Sfântul nostru mitropolit Andrei nu a avut o
catedrală pe măsură în care să-și plece genunchii la rugăciune, dar în pofida
vremurilor potrivnice a fost și va rămâne curajosul inițiator al edificării
acesteia.
„La râul Someșului am șezut și am plâns, când am văzut
Marea Biserică profanată din nou de necredincioși!
La râul Someșului am șezut și am lăcrimat, când mi-am
adus aminte de biserica Sfintei Înțelepciuni a lui Dumnezeu din cetatea marelui
Constantin, acum din nou furată de urmașii otomanilor!
Să se lipească limba mea de gâtlejul meu, de nu-mi voi
aduce aminte mereu de tine Haghia SOFHIA, Catedrala creștinilor ortodocși!
De te voi uita, Sfântă Sofia, uitată să fie dreapta mea!
De nu le voi povesti despre tine, Sf. Sofia, copiilor,
nepoților și tuturor alor mei, ștearsă să fie memoria mea din hrisovul
istoriei!
Rușine să vă fie tututor politicienilor creștini din
Europa și din întreaga lume care n-ați mișcat un deget pentru stoparea
tiranului hoț Erdogan!
Rușine să vă fie guvernanților și politicienilor
dâmbovițeni cu întreg guvernul și parlamentul vostru, toți nevrednici
conducători ai României! Să vă rușineze pe voi istoria și figurile
antecesorilor de la Mircea de Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și
Sfânt, Mihai Viteazul, Radu de la Afumați și Constantin Brâncoveanu la regii Carol
I, Ferdinand I, Mihai I, Ionel I. C. Brătianu și Iuliu Maniu!
Rușine să vă fie vouă episcopi, clerici, pastori și laici
de toate confesiunile, care n-ați putut trece peste dezbinări pentru a face
scut în jurul Sfintei Sofia!
Rușine să vă fie universitarilor bizantinologi din toată
lumea, care ați asistat pasivi la această batjocorire a giuvaierului lui
Justinian!
Dixit et salvavi animam meam!”
Dr.
Mircea-Gheorghe Abrudan
