Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

marți, 26 mai 2020

T eo l o g i e ş i s p i r i t u a l i t a t e o r t o d o xă



Cu foarte multă bucurie am primit în perioada Păresimilor în format tipărit lucrarea de doctorat a colaboratorului nostru Adrian Stoia, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul universităţii sibiene. După finalizarea studiilor de licenţă şi a celor masterale, sub coordonarea reputatului profesor Zeno Karl Pinter, acesta a realizat o cercetare doctorală în care a abordat Cultura materială reflectată în programele iconografice ale bisericilor din sudul Transilvaniei (secolele XIV-XVI), lucrare apărută sub egida Editurii Honterus din Sibiu.
Lucrarea de faţă tratează subiectul din perspectiva monumentelor ecleziale săseşti din sudul Transilvaniei, care dacă până acum câteva decenii lăsau destul de greu la vedere temele iconografice, prin restaurările recente au fost scoase la iveală noi ansambluri murale. Autorul subliniază ca punct de intrare a picturii de sorginte apuseană momentul aşezării coloniştilor saxoni aici în teritoriul de graniţă al culturii occidentale. Ridicate de primele generaţii de colonişti sau de persoane care deţineau un anumit statut social, bisericile săseşti sunt azi umbre ale monumentelor de odinioară din mai multe motive.
Puternicele ziduri care le înconjoară subliniază rolul de apărare cu care au fost învestite, dar autorul atrage atenţia că mesajul spaţiului liturgic interior s-a modificat în timp. În urmă cu aproximativ cinci secole şi-a făcut apariţia un val al schimbării marcat de Reformă, iar imaginea spaţiului interior a fost modificată. Interesant este faptul că unele piese s-au adaptat (au fost adaptate), rămânând acolo unde au fost ele plasate iniţial (cum este cazul câtorva poliptice cărora le-a fost înlocuită imaginea sculptată în scrinul central sau le-au fost repictate panourile conform noii orientări religioase). Nu acelaşi lucru s-a petrecut cu cărţile de cult (ceea ce era evident), cu unele opere de artă religioasă, mobilier liturgic sau veşminte care au fost înlăturate. Multe dintre acestea (aşa numitele vasa sacra) au fost topite sau vândute, foarte puţine ajungând până în zilele noastre.
Cercetarea de faţă încununează cercetarea de teren realizată de autor şi care însumează mii de kilometri parcurşi pentru observarea situaţiei de teren a monumentelor ecleziale din sudul Transilvaniei care sunt prezentate în acest volum impresionant şi care îmbie cercetătorul spre frumos şi spre cercetare adâncă a universului eclezial atât de bogat al fraţilor noştri de alte confesiuni creştine din acest spaţiu binecuvântat de Dumnezeu.
Îl felicităm pe autor pentru această realizare deosebită pentru el, dar şi pentru istoria creştinismului transilvănean şi recomandăm această lucrare cu multă căldură tuturor celor interesaţi de istoria Ardealului străbun care oferă un exemplu de convieţuire etnică, naţională şi religioasă pentru orice parte a Europei şi a lumii de sute de ani.

† LAURENȚIU,
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului