Normalizarea relaţiilor bisericeşti dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română

 Diac. Dr. Ştefan L. Toma

După aproape doi ani de zile, de când Patriarhia Ierusalimului, în urma hotărârii sinodale a acesteia, din data de 9 mai 2011, înceta pomenirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Diptice şi, implicit, înceta comuniunea liturgică cu întreaga Patriarhie Română, în data de 21 februarie 2013, această situaţie a fost normalizată.
Dând curs rugăminţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmisă de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh patriarhal, adresată Sanctităţii Sale, Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului (în septembrie 2012 – în Creta; în octombrie 2012 – la Roma), de a se implica personal în soluţionarea neînțelegerilor dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română, în prima parte a lunii decembrie a anului 2012, s-a deplasat la Bucureşti, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale, o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice, compusă din Mitropolitul Ioannis Zizioulas (de Pergam) şi Arhim. Bartholomeos Samaras, secretarul Sinodului Patriarhiei Ecumenice. În data de 11 decembrie 2012, la Bucureşti, s-a semnat un Memorandum între Patriarhia Română şi delegaţia Patriarhiei Ecumenice, care va constitui şi fundamentul Praktikonului din data de 21 februarie 2013, semnat la Ierusalim de către Reprezentanţii Patriarhiei Ierusalimului şi ai Patriarhiei Române, document acceptat de către Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului. Menţionăm că aceeaşi delegaţie a Patriarhiei Ecumenice, cu binecuvântarea Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, s-a deplasat la Ierusalim (după vizita de la Bucureşti), în scopul medierii depline şi a normalizării relaţiilor bisericeşti dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română.

În textul Praktikonului, se afirmă că: „1. Memorandum-ul semnat la Bucureşti, pe data de 11 decembrie 2012, între delegaţia Patriarhiei Ecumenice şi a Patriarhiei Române, a fost acceptat ca fundament al prezentului Praktikon. 2. Restaurarea comuniunii depline dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română trebuie privită ca un aspect urgent, în perspectiva accelerării procesului de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. 3. În acest sens, Patriarhia Română recunoaşte deplin, fără rezerve, jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în Țara Sfântă, împreună cu implicaţiile acesteia. 4. În ceea ce priveşte statutul bisericii şi al complexului de cazare a pelerinilor de la Ierihon, Patriarhia Română trebuie să rămână proprietara acelor clădiri, în timp ce folosirea în scop spiritual, liturgic şi bisericesc a acelor clădiri, trebuie să depindă de binecuvântarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului: a) Preoţii slujitori în biserica din acest complex trebuie să fie numiţi de către Patriarhul Ierusalimului, pe baza recomandării Patriarhului României. Se înţelege, de asemenea, că Patriarhul Ierusalimului poate face uz liturgic de această biserică, el însuşi sau împreună cu clericii săi, oricând el decide să o facă; b) Toţi preoţii slujitori ai Sfintei Liturghii, în această biserică, trebuie să-l pomenească la Anaphora doar pe Patriarhul Ierusalimului, în timp ce la Vohodul Mare, preoţii pot să pomenească, de asemenea, şi numele Patriarhului României; c) Antimisul va fi primit de la Patriarhul Ierusalimului”. Menţionându-se şi alte aspecte, în finalul Praktikonului, se exprimă dorinţa ambelor părţi de elaborare (cât mai repede posibil) a unui Statut special, care să reglementeze comunicarea şi conlucrarea dintre cele două Patriarhii.
Textul Praktikonului a fost semnat la Ierusalim, pe data de 21 februarie 2013, din partea Patriarhiei Române, de către: Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscop de Târgovişte şi Exarh patriarhal, Pr. Dr. Viorel Ioniţă şi Pr. Michael Tiţa, consilier patriarhal; iar din partea Patriarhiei Ierusalimului, de către: Înaltpreasfinţitul Părinte Aristarh de Constantina, secretarul Sinodului, Înaltpreasfinţitul Părinte Theofilact de Iordan, reprezentant patriarhal în Bethleem, şi Arhim. Galaction (Ramalla).
Făcându-se referire (într-o scrisoare a Patriarhului Teofil al Ierusalimului către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) la anumite canoane (31 al Sfinţilor Apostoli, 5 al Sinodului din Antiohia şi 10 al Cartaginei), prin care e reglementată slujirea pe teritoriul canonic al unui episcop (Biserică), în finalul Praktikonului prezentat mai sus, la litera c, pct. 1, se mai spune: „Patriarhia Română va evita, în viitor, să construiască biserici sau altare pe teritoriul canonic al Patriarhiei Ierusalimului, fără un acord prealabil scris”.
Tradiţia unor astfel de „Praktikoane”, între Biserici Ortodoxe Autocefale, care au biserici pe teritoriul canonic al altor Biserici Ortodoxe Autocefale, constituie o constantă, de-a lungul secolelor, în relaţionarea bisericească la nivel interortodox. Un astfel de document există, de pildă, şi în ceea ce priveşte statutul parohiei ortodoxe române din Istanbul, cu deosebirea că, pe malurile Bosforului, Patriarhia Ecumenică a oferit spre folos liturgic, complexul parohial unde Sfânta Liturghie se oficiază în limba română, în fiecare duminică şi sărbătoare.
Acceptul Preafericitului Părinte Teofil al Ierusalimului de a da curs invitaţiei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi de a vizita Patriarhia Română (în toamna acestui an), cu prilejul praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, va constitui, fără îndoială, un popas spiritual măreţ, menit să pecetluiască armonia şi comuniunea frăţească dintre Bisericile noastre.