Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

miercuri, 25 iunie 2014

O nouă apariţie editorială fundamentală pentru Biserica Ortodoxă Română: Monahismul ortodox românesc. Istorie, contribuţii şi repertorizare

Mitropolitul Laurentiu


Am fost obişnuiţi în ultimii ani, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca, pentru fiecare domeniu important al vieţii bisericeşti, să fie editată o lucrare ştiinţifică de sinteză, definitorie pentru identitatea noastră ca Biserică Ortodoxă.

Încă din primii ani ai păstoririi Preafericirii Sale a fost pregătită, într-un timp relativ scurt, o Enciclopedie a Ortodoxiei româneşti, ca un început al unui şir impresionant de lucrări de sinteză în care să fie cuprinse toate aspectele teologice, practice şi misionare ale Bisericii noastre.
Astfel, un prim proiect de analiză sintetică a demersurilor teologice în ortodoxia românească din secolul al XX-lea până în prezent a apărut la Editura Basilica, în anul 2011, volumul intitulat: Teologia ortodoxă în secolul al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, în care s-a dorit, pe de o parte, să se arate într-un mod extrem de sintetic care au fost factorii care au determinat şi au influenţat dezvoltarea teologiei ortodoxe, iar pe de altă parte, să se prezinte diacronic tematica principalelor discipline teologice ortodoxe. Un numeros colectiv de dascăli de teologie au reuşit să prezinte pentru prima dată în lumea ortodoxă, într-un mod unitar, aspectele şi evoluţia diverselor domenii ale teologiei ortodoxe în genere, concentrându-se cu prioritate asupra preocupărilor teologice româneşti, din secolul XX şi până în prezent.
În anul 2012, a apărut tot la prestigioasa Editură Basilica, cu înalta binecuvântare a Preafericirii Sale, un impresionant Dicţionar de muzică bisericească românească, lucrare care reuşeşte să redea sintetic toate preocupările din domeniul slujirii liturgice şi al frumuseţii melodice a imnelor şi cântărilor bisericeşti din tot spaţiul ortodox. În acelaşi timp, numeroşii colaboratori, ierarhi, profesori universitari şi profesori de seminar, au reuşit să evidenţieze în contribuţiile lor nivelul înalt al preocupărilor şi realizărilor din acest domeniu, precum şi specificul românesc al creaţiilor muzicale bisericeşti.
Şirul prezentărilor sintetice ale vieţii Bisericii Ortodoxe a fost întregit în acest an cu apariţia primului volum al monumentalei lucrări intitulate: Monahismul ortodox românesc. Istorie, contribuţii şi repertorizare, rezultatul unei fructuoase colaborări între Patriarhia Română şi Academia Română. Valoarea inestimabilă a volumului este dată în primul rând de implicarea Părintelui Profesor Dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, în realizarea şi coordonarea acestei impresionante lucrări ştiinţifice.

Acest prim volum al trilogiei dedicate monahismului ortodox îşi propune să prezinte originile şi evoluţia vieţii monahale atât în creştinismul răsăritean, cât şi în cel apusean. Autorii şi-au propus pentru început să prezinte fundamentarea biblică şi patristică a acestui mod unic de viaţă spirituală, pentru ca mai apoi să analizeze din punct de vedere istoric începuturile monahismului ortodox în Egipt, Ţara Sfântă, Muntele Sinai şi Siria. Evoluţia vieţii monahale în diferitele zone geografice ale Răsăritului ortodox i-a imprimat şi un specific naţional de aşa manieră încât autorii au găsit de cuviinţă să prezinte distinct şi în mod sintetic modul în care s-a dezvoltat monahismul bizantin, cel balcanic, cel ucraineano-rus şi cel georgian.
Al doilea capitol al lucrării este dedicat începuturilor monahismului din ţara noastră. Analizând primele mărturii istorice cunoscute privind prezenţa şi influenţa monahismului asupra vieţii bisericeşti din țările române, autorii au dorit să pună în evidenţă contribuţiile unor teologi şi personalităţi reprezentative ale vieţii monahale româneşti din Scythia Minor.
Monahismul românesc a cunoscut o evoluţie şi o înflorire deosebită în perioada Evului Mediu, iar acestei perioade îi este dedicat cel de al treilea capitol al prezentei lucrări. Părintele Academician Mircea Păcurariu vorbeşte aici despre rolul mănăstirilor în apărarea Ortodoxiei şi, implicit, în promovarea şi apărarea identităţii noastre naţionale. Totodată, aici sunt prezentate aspecte ale monahismului din fiecare dintre „ţările” româneşti (Ţara Românească, Moldova, Banatul şi Basarabia). O contribuţie specifică la acest amplu subiect a fost adusă de Prof. Dr. Paul Brusanowski de la Facultatea de Teologie din Sibiu, care a analizat influenţa pe care a avut-o dreptul ctitoricesc asupra evoluţiei monahismului românesc.
Acelaşi autor analizează în cel de al patrulea capitol modul în care s-a dezvoltat viaţa monahală în perioada modernizării statului român, prezentând reglementările bisericeşti şi de stat privitoare la monahism, aferente acelei perioade. Totodată, situaţia monahismului din secolul al XIX-lea şi până la 1918 din toate zonele geografice locuite de români este prezentată sintetic de autor din dorinţa de a sublinia specificul local al vieţii monahale din toate provinciile româneşti.
Ultimul capitol al lucrării este dedicat monahismului românesc de după Marea Unire şi până în prezent, fiind prezentată situaţia din perioada de până la 1948, apoi implicarea deosebită pentru salvarea monahismului în perioada comunistă şi, în cele din urmă, evoluţia sa de după 1990.
Socotită pe bună dreptate ca un eveniment editorial deosebit, lucrarea: Monahismul ortodox românesc. Istorie, contribuţii şi repertorizare umple un gol bibliografic şi răspunde unei necesităţi resimţite în preocupările teologice ortodoxe.
După cum arăta şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la lansarea cărţii de la Academia Română, „lucrarea urmăreşte o mai bună cunoaştere a istoriei monahismului ortodox românesc, o înţelegere mai profundă a spiritualităţii şi activităţii vieţii monahale din mănăstirile noastre, dar mai ales pomenirea tuturor ierarhilor, domnitorilor, duhovnicilor din mănăstiri, a monahilor şi monahiilor de peste veacuri, care au ţinut aprinsă făclia credinţei apostolice strămoşeşti, fiind un rezultat foarte frumos al eforturilor a două instituţii fundamentale ale României (Patriarhia Română şi Academia Română), atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi aspectul.”