Numele nostru de creștini
l-am primit de la Hristos, ai Cărui închinători suntem și pe care Îl mărturisim
prin credința noastră și prin viața noastră bine plăcută lui Dumnezeu. Ca
statornici următori ai lui Hristos trebuie să nu ne rușinăm de El și să nu ne
lepădăm de dreapta credință, devenind apostaziați, pentru ca să aducă mărturie
pentru noi Fiul Omului, în fața Tatălui ceresc, după cuvântul Său: „Căci de cel
ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său
cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38). Mântuitorul combate fățărnicia și toate actele acestei făcute în fața oamenilor, spre a se primi laude. El ne-a învățat să ne rugăm și să postim cu smerenie, în fața Tatălui Care vede toate și ne va răsplăti după cuviință (cf. Matei 6, 16). Însă rușinarea de Dumnezeu și negarea existenței Lui, prin viața noastră supusă păcatului, vor atrage după sine ruperea comuniunii cu harul divin și înstrăinarea noastră de scopul final al vieții, mântuirea. De aceea, mărturia pe care trebuie să o aducem noi lumii despre Hristos să o facem ca închinători ai Crucii și martori ai Învierii Sale din morți. Este acum cel mai potrivit timp pentru îndreptarea vieții noastre prin post și rugăciune, prin faptele de milostenie, prin participarea la sfintele și minunatele slujbe ale Bisericii, din această perioadă, dar mai ales prin lacrimile pocăinței, care spală mulțime de greșeli și păcate, în Taina Spovedaniei, pregătindu-ne pentru pregustarea din bunătățile raiului prin Taina Euharistiei. Prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, devenind purtători de Hristos, vom primi tărie și putere pentru a ne continua drumul binecuvântat al călătoriei noastre cu El, spre a ne împărtăși de bucuria și lumina Învierii. Un act special de mărturisire a Pătimirilor Mântuitorului îl constituie venerarea sau cinstirea Sfintei Cruci, așezată în mijlocul bisericii. În fața ei ne prosternăm și facem metanie mare, ca în fața lui Hristos, al Cărui chip este nedespărțit de crucea Sa, precum nedespărțite sunt lucrările Sale mântuitoare, Pătimirile și moartea de Învierea Sa din morți. În spiritualitatea ortodoxă Crucea nu este niciodată separată de Hristos, fiind imprimat, întotdeauna, pe Sfânta Cruce chipul Mântuitorului, căci prin ea se împărtăşeşte celor ce o cinstesc puterea iubirii Celui Care S-a jertfit pe ea. O mărturisire constantă a credinței noastre în Sfânta Treime, în orice clipă din viața noastră și în tot locul, spre pază și binecuvântare, o facem prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci. Prin semnul Crucii noi mărturisim că Dumnezeu-Tatăl, din iubire, L-a trimis pe Fiul Său în lume. Acesta ne-a mântuit, S-a înălţat la ceruri, şade de-a dreapta Tatălui şi a biruit pe vrăjmaşi. Deci, să nu ne ruşinăm când ne însemnăm cu semnul crucii, pentru că Îl mărturisim pe Dumnezeu în Treime, Căruia ne‑am dăruit și ai Cărui fii după har suntem, prin Taina Sfântului Botez. Evanghelia din Duminica Sfintei Cruci se încheie prin cuvintele Domnului: „Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1).
Mântuitorul le-a prevestit ucenicilor că
unii dintre ei, Petru, Iacob și Ioan, vor avea ocazia la Schimbarea la Față, pe
muntele Taborului, să vadă slava Sa, „pe cât li se putea”, după cum mărturisim
în troparul praznicului. Spre o asemenea gustare din bucuria Împărăției ne
pregătim și noi, prin nevoințele postului, așteptând Pătimirile Domnului și
biruitoarea Sa Înviere din morți. Dumnezeu să ne binecuvânteze și să întărească
puținele și neputincioasele noastre osteneli, prin nevoinţele postului, ca
efort fizic şi spiritual. Să fie întărită postirea noastră de rugăciune și
lacrimi de pocăință, de metanii şi de însemnarea cu semnul Crucii şi, mai ales,
de curățirea păcatelor prin Taina Spovedanie, pentru primirea Sfintei
Împărtășanii. Astfel, postul nostru de bucate să fie dublat de postul de păcate
şi desăvârşit sau încununat prin fapta bună, fapta de milostenie pe care să o
facem pentru cei apropiaţi ai noştri, urmându-L pe Hristos spre sfânta Sa
Înviere.
† LAURENŢIU,
Arhiepiscopul
Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
