Sunt din ce în ce
mai cuprins de neliniște ascultând dialogul dintre preoți ori citind
întrebările credincioșilor care vin spre vorbitori la conferințele publice.
Probabil că teologii rasați s-au retras în chiliile cunoașterii ori în alcovul
de gând al facebookului. E vizibil însă că ne întoarcem într-o eră de
recatehizare a dialogului cu societatea. Fie că vrem sau nu să recunoaștem un
termen greu al anilor ’90, evanghelizarea culturii a devenit cerință absolută
în pastorația imediată. Nu-i vorba. Suntem în plin colaps al culturii lecturii.
Piața de carte înregistra vânzări de 51,3 mil. de lei în 2012 și s-a dublat ,
fără un efort major din partea Statului, la 120 de milioane de lei în 2017.
Cifra afacerilor depășea 1,11 miliarde lei
(cu 16,2% mai mult ca în 2012). Datele, consemnate în presă la 11 iunie
2018, arătau o creștere fără precedent a pieței de carte. Dar nu și a
apetitului de lectură și încă lectură de calitate. E suficient să dați căutare
pe Google și datele vă stau la dispoziție. Merită analizate. Din editurile care
sunt enumerate ca fiind jucători de marcă în domeniul producerii de carte doar
2 (Humanitas și Polirom) propun și carte teologică de calitate. Nici una dintre
editurile de carte creștină nu este amintită în top. Studiul realizat de cei de
la KeysFin arată că nici un raft de cărți de teologie nu atins irisul fin al
cercetătorilor în domeniul pieței de carte și că efortul de a fi editori în
domeniu se restrânge în cercul extrem de restrâns al parohiilor, atunci când e
vorba de Edituri eparhiale ori creștine, cu destinație pastorală. Nu pare să fi
fost niciodată altfel și cred că neincluderea acestor segmente de piață în
studiul fezabilității editoriale și de producere a banilor din carte e și un
argument pentru a sublinia nevoia de investiție nu doar umană în cartea
creștină de calitate. Evaluarea poate avansa pe acest plan al finanțării dar nu
acesta este sensul editorialului nostru. Ceea ce mă pune pe gânduri este lipsa
de motivație în lectură la nivelul pastorației imediate. Nu e vorba de
propunerile din pangarul parohiei, un soi de modem misionar de comunicare ci de
modul în care transmitem tinerilor și copiilor nevoia de lectură, de citire a
cărții. De formare prin carte. Sigur că e greu să faci asta dinaintea unei
populații aproape decimate de un analfabetism funcțional consemnat la rate fără
precedent. Pare imposibil să mai redai cartea în mâna unei generații care este
multitouch dar tot mai reduse afectiv în condiționarea memoriei lor ca bandă de
înregistrare a informației și convertire a ei în elementele de bază ale
culturii creștine. Zâmbetul de superioritate și sarcasm pe care-l afișează
mulți dintre contemporanii noștri în ce privește creștinismul și cultura sa de
bază nu vine din cunoaștere ci din necunoaștere, din dezactivarea unei întregi
coloane de susținere a culturii cunoașterii. E mai mult un zgribulit
intelectual vizibil al unei nefericite mediocrități propusă ca mod de viață. De
aici urgența restartării catehetice a informației și a cărții creștine de
informare. Exigențele editării și alcătuirii de carte cu un conținut teologic
real, autentic izvor de cunoaștere a lui Dumnezeu și prin lectură, devin
priorități imediate. Nu e vorba de publicarea de teze de doctorat ori de opuri
de teologie sistematică, nici de volume economiastice în conținut și emisie ci
de cărți de alfabetizare, de catehizare în cel mai simplu sens al conținutului
acestui cuvânt. Suntem dinaintea unei provocări mai mari decât a celor dintâi
luni ale anului 1990. La 30 de ani de la Revoluție constatăm cu duritatea
oricărei constatări dureroase că oamenii au pierdut bruma de bucurie a școlirii
în cultura Bisericii. Preiau de-a gata, ca un semipreparat aproape crud, tot
soiul de sincretisme ieftine, se încred în tot felul de curente
pseudo-creștine, cu o largă conotație păgână. Confuziile vin și din aceea că nu
ne-m republicat catehismele și nu am reușit să dăm ediții ale Scripturii la
îndemâna copiilor și tinerilor decât încoace, în ultimii ani. Sunt convins că e
mult de lucru și înțelegem toți aceasta. E nevoie de toți în efortul
recatehizării parohiilor dar și în al reprofesionalizării preotului care nu, nu
este simplu prestator de servicii liturgice în locașul de cult. Suntem chemați
la un efort de reconstrucție catehetică a mesajului nostru de către ascultătorii
noștri. Ei ne cer limpezime în limbaj, simplitate și comunicare cordială. Ne
scrie aceasta și Sfântul Ioan Scărarul care, în Cuvântul către Păstor (95):
„Cu stăruință, rogu-te, nu-i iscusi pe cei simpli întru întortocherile
gândurilor celor măiestrite, ci mai vârtos, de-ți este cu putință, întoarce pe
cei întortocheați întru simplitate- lucru mai presus de închipuire!”. Suntem la
vreme de mari întortocheri intelectuale și sufletești. A redobândi simplitatea
în catehizare nu înseamnă apelul la simplismul periculos al socotirii
auditoriului din biserică ori din spațiul propovăduirii drept un partener de
second-hand în cultură. Simplitate înseamnă să înțelegi adâncimea idealului
celor pe care-i catehizezi, dinamismul vieții lor culturale și efortul de a supraviețui
prin alipirea de Hristos și Biserică la aceste vremuri, cum scriam,
întortocheate. Nevoia de reactivare a muncii intelectuale a preotului, accentul
pe munca sa în particular și în grupuri de educație teologică, asumarea
formării permanente și pe principiile cateheticii moderne sunt obligatorii nu
doar pentru momentul actual ci pentru tot ceea ce se prefigurează în viitorul
Țării. Va fi nevoie de noi ca martori ai Evangheliei și Istoriei Neamului
nostru. Va fi nevoie de literatură teologică de limbă română, cu un profil
misionar specific Bisericii noastre. Nu-i vreme de pierdut. Sătui de vorbe
oamenii au nevoie de cuvinte. Să le creștem împreună. E timpul binevestirii.
Pr. Conf. Dr. CONSTANTIN NECULA
