Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

vineri, 31 mai 2019

Yuval Noah Harari și maimuța care crede în povești


Yuval Noah Harari este un scriitor care se bucură de o popularitate foarte mare, atât la nivel internațional cât și în România. Iar succesul cărților sale în colerație cu ideile prezentate îl recomandă ca fiind de interes pentru orice duhovnic care va avea de spovedit un tânăr care a citit „Sapiens. Scurtă Istorie a omenirii”, „Homo Deus. Scurtă Istorie a viitorului.” sau „21 de lecții pentru secolul XXI.”. Această trilogie a înregistrat vânzări de peste 12 milioane de exemplare și a fost tradusă în aproape 50 de limbi. În 2017 „Sapiens” a fost cea mai vândută carte din România cu peste 20 000 de exemplare. Trei dintre cei mai influenți oameni din lume au lăudat cărțile lui Harari: Barack Obama (fostul președinte al S.U.A), Mark Zuckerberg (co-fondatorul Facebook) și Bill Gates (co-fondatorul Microsoft).
Pentru a-i înțelege mai bine argumentele este foarte important să aflăm câteva lucruri despre viața personală a lui Yuval N. Harari. El este un istoric israelian în vârstă de 43 de ani, profesor la Universitatea din Ierusalim iar specializările sale sunt istorie medievală și militară. La vârsta de 20 și-a recunoscut orientarea homosexuală, iar un an mai târziu s-a căsătorit cu un bărbat în Canada. El este deasemenea un practicant al meditației Vipassana, care în tradiția budistă reprezintă înțelegerea realității în adevărata ei formă.
Harari prezintă oamenii, pe care îi numește aproape întotdeauna „homo sapiens”, ca fiind „animalele” care au reușit să cucerească lumea. Și cum a reușit „acest animal” să se ridice deasupra tuturor celorlalte specii? Prin capacitatea sa incredibilă de a crede povești inventate, lucru care i-a adus pe „sapiens” împreună și i-a făcut puternici. Și ne dă exemple de câteva povești în care au ajuns foarte mulți să creadă: banii, politica și Dumnezeu. Desigur că pornind de la asemenea idei, sufletul omului devine și el o simplă invenție. Paradoxal, am putea spune, noua religie la care aderă tot mai mulți adepți devine umanismul, acesta oferindu-i și un scop în viață lui „Sapiens”. Însă, referitor la ce scopuri în viață mai au oamenii în post-modernism, printr-o simplă căutare pe Google aflăm că potrivit Organizației Mondiale a sănătății aproximativ 300 de milioane de oameni se confruntă cu depresia iar cazurile de sinucidere sunt de 1 milion anual, adică o persoană se sinucide la fiecare 40 de secunde. Oare ce se întâmplă în mintea unui tânăr care se confruntă cu depresia atunci când citește o carte în care oamenii sunt prezentați ca fiind animale fără suflet? Există și alte cărți, apărute în ultimii ani, care încearcă să demonstreze că omul e doar un animal puțin mai evoluat decât restul, de exemplu „Bonobo și Ateul” de Francis de Waal în care biologul de origine olandeză încearcă să demontreze că moralitatea nu e ceva specific oamenilor. Doar că autorul acestei cărți despre experiențe pe maimuțe își exprimă îngrijorarea cu privire la subtituenții moralei creștine.
În ceea ce privește viitorul, în a doua sa carte „Homo Deus”, Harari spune că nu este un profet și că nu e sigur de faptul că distopia, căci doar așa o putem numi, prezentată de el o să fie vreodată posibilă. Virgil Gheorghiu în „Ora 25” spunea că atunci „când oamenii vor fi ca mașinile, pe pământ nu vor mai fi oameni” iar Yuval Harari afirmă că omul găsește tot mai multe răspunsuri și metode care să-l apropie de statul de zeu, însă asta presupune de fapt să ne asemănăm tot mai mult cu niște mașini. Algoritmii vor deveni tot mai importanți, până la nivelul în care vor putea ajunge să ia cele mai importante decizii pentru noi. Iar Harari parcă ne sugerează că e în regulă ca un algoritm, adică o mașină, să aibă acces la emoțiile, sentimentele și gândurile noastre, căci acestea sunt oricum doar niște procese bio-chimice care ar putea fi controlate. De ce să ne chinuim singuri să ne alegem o meserie sau un partener de viață când un program ar putea să facă asta în locul nostru? Precum ne lăsăm ghidați de aplicația „Waze” atunci când suntem la volan, așa putem să ne lăsăm și viața ghidată de un algoritm. Profesorul de istorie ne spune că și diferențele între clasele sociale ar putea deveni tot mai mari, pentru că o parte a populației, una redusă desigur, va avea acces la algoritmi tot mai inteligenți iar alta își va permite să-i folosească foarte puțin sau deloc, iar cei mai bogați oameni vor fi cei care vor deține drepturile de autor pentru aceste programe create să ne ușureze viața. Locurile de muncă vor avea și ele foarte mult de suferit, pentru că inteligența artificială va prelua tot mai multe dintre ele, iar acest fenomen va crea o nouă clasă socială de persoane „inutile”, formată din oameni care au o pregătire într-un domeniu în care nu mai pot activa.  
Lucrurile sunt cel puțin ciudate, pentru că în viziunea lui Harari, niște animale care au avut capacitatea de a crede în povești inventate își vor îmbunătății semnificativ existența atunci când vor ajunge să se comporte precum mașinile, adică propriile lor invenții. Putem spune Virgil Gheorghiu avea, cu siguranță dreptate, în condițiile acestea.
Yuval Noah Harari știe foarte bine cum să-și prezinte ideile într-o manieră „seducătoare” și se pricepe foarte bine la scris, iar cărțile sale au avut parte de un marketing foarte bun. Această combinație la care se adaugă, pe deasupra, niște idei menite să fascineze pe fondul șocului creat, a avut ca rezultat succesul de care s-a bucurat istoricul evreu. Desigur că aceste câteva rânduri, nu au ca scop direct combatarea argumentelor lui Harari, dar pot trage un semnal de alarmă cu privire la un om care a devenit un formator de opinie la nivel mondial. Întrebam mai sus ce se întâmplă în mintea unui tănâr care ajunge să se considere un animal fără suflet? Ce se întâmplă chiar în acel în suflet, în care el nu mai crede? Iar teologii și preoții trebuie să știe cine e Harari și ce vrea de la noi, pentru că mai mult ca sigur vor ajunge să se confrunte cu ideile sale în mod direct sau indirect. Charles Darwin într-o scrisoare către J.D. Hooker spunea că „publicarea Originii speciilor este un început și aceasta înseamnă ceva”. Vedem în cărțile unui evreu din secolul XXI până unde s-a putut ajunge cu interpretarea teoriei evoluționiste.
Poate un om, care crede că a fost creat după chipul Creatorului său, într-o zi distinctă de cea a creării animalelor și a fost pus stăpân peste întreaga creație, să se considere doar o „maimuță” capabilă de cooperare cu alte „maimuțe” de același fel? Poate un creștin care se consideră fiul unui Tată Ceresc, să permită unui algortim să ia decizii foarte importante în locul lui într-o bună zi?    


Ionuț Stăncelu