Ioan Mihu s-a născut la data de 17
octombrie 1854 în comuna Vinerea, jud. Hunedoara (azi, Alba), dintr-o familie
de țărani. După efectuarea studiilor primare și secundare la școlile din
Vinerea, respectiv Orăştie, se înscrie la liceu în Sibiu, unde în anul 1873
obține bacalaureatul. La scurt timp, tânărul Ioan studiază dreptul la
Universitățile din Graz și Budapesta, la aceasta din urmă obținându-și
doctoratul în anul 1883. Era și un excelent vorbitor al limbilor maghiară,
germană şi franceză.
La scurt timp este angajat la Tribunalul
din Deva și pune bazele la Orăștie unui birou de avocatură. Peste numai doi
ani, Ioan Mihu va înființa Banca „Ardeleana”, una dintre cele mai importante
instituții financiare din întreaga țară la acea vreme, având ca scop principal
sprijinirea vieţii culturale, economice, sociale și spirituale a românilor din
zonă.
Între 1883 și 1901 Ioan Mihu a fost,
practic, liderul activităților sociale și culturale ale românilor din zona
Orăștiei, îndeplinind diferite funcții, cum ar fi: preşedinte al comitetului
parohial şi al „Societăţii de lectură a intelectualilor români” din Orăştie,
director al Asociaţiunii culturale ASTRA, preşedinte al Partidului Naţional din
Orăştie, preşedinte al „Reuniunii Economice”, care susținea progresul agricol,
industrial şi comercial al românilor din judeţul Hunedoara. De asemenea, a fost
membru al Sinodului arhidiecezan şi asesor al Consistorului Bisericesc din
Sibiu.
Pe plan politic, a insistat de fiecare
dată când a avut ocazia pentru promovarea conștiinței naționale a românilor din
Transilvania, dovada cea mai clară în acest sens îl constituie încheierea
acordului dintre românii, maghiarii și sașii din oraşul Orăştie care a
contribuit la emanciparea social-culturală a românilor din această zonă.
În urma unor nemulțumiri și neînțelegeri
legate de relațiile româno-maghiare, Ioan Mihu renunță la conducerea băncii
„Ardeleana” în anul 1901 și se retrage în localitatea natală, dedicându-se
agriculturii.
Între anii 1909 și 1910, marele mecenat
contribuie financiar cu 10.000 coroane pentru fondarea unei societăţi de teatru
românesc și cu suma de 25.000 de coroane pentru întemeierea unui fond al
ziariştilor români din Ungaria. De asemenea, un număr mare de studenți cu
posibilități financiare reduse au primit burse de studiu din partea
filantropului [A se vedea Telegraful Român, nr. 50/5iulie 1927].
Un amănunt interesant este faptul că, la
scurt timp după trecerea la cele veșnice a mitropolitului Ioan Mețianu din
februarie 1916, între numele vehiculate pentru ocuparea scaunului mitropolitan
de la Sibiu se numără și cel al lui Ioan Mihu [A se vedea Visarion Rășinăreanu,
arhiereu-vicar Sibiu, „Un mecenat uitat: Dr. Ioan Mihu”, în Revista
Teologică, nr. 3/2002, p. 4]. Cert este că, după alegerea lui Vasile Mangra
ca mitropolit al Ardealului, Ioan Mihu demisionează din funcția de asesor
consistorial, nemulțumit de abordarea anumitor probleme de ordin cultural.
După Marea Unire de la 1918, Ioan Mihu
se retrage definitiv din viața publică, refuzându-i inclusiv pe Iuliu Maniu și
Ion Brătianu care-i promiseseră un loc de senator sau deputat în Parlamentul
României Mari. Ultimii ani ai vieții sale îi va petrece la casa sa din Orăștie
(astăzi actualul sediu al Protopopiatului Ortodox).
Pentru meritele sale în promovarea
culturii și emancipării românilor din Transilvania, Regele Ferdinand I al
României l-a decorat în 1922 cu Coroana României în cel mai mare grad, gradul
de Mare Cruce, și este ales ca membru onorific în Societatea Regală Geografică
a României.
Trece la cele veșnice la data de 2 iulie
1927, nu înainte de a lăsa prin testament întreaga avere Arhiepiscopiei
Sibiului, cu scopul de a înființa o fundație care să-i poarte numele, destinată
susținerii financiare a unor școli, parohii sărace, biblioteci parohiale sau a
altor instituții sociale sau culturale. Redau aici un fragment din testamentul
său: „Născut din o familie fruntașe de țărani și trăind viața mea între
țăranii noștri, am avut o deosebită iubire pentru ei, ceiace mi-au răsplătit-o
cu cinste și iubire generală, drept aceia am închinat și eu averea mea spre
binele poporului meu” [Telegraful Român, nr. 51/9 iulie 1927, p. 1].
La slujba înmormântării care a avut în
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Orăștie au participat consilierul
Vasile Bologa și arhimandritul Vasile Stan (trimișii mitropolitului Nicolae
Bălan), dar și protopopul de Orăștie, Vasile Domșa, care i-a fost și duhovnic
[A se vedea Telegraful Român, nr. 51/9 iulie 1927]. Este înmormântat în
cimitirul ortodox din Vinerea alături de părinţii săi şi fratele mai mic.
La 11 ani după trecerea sa la cele
veșnice, Editura Arhidiecezană din Sibiu scoate la lumină lucrarea dr. Ioan
Mihu „Spicuiri din gândurile mele”, ce cuprindea fragmente din viața acestui
mare filantrop.
Datorită faptului că și-a lăsat întreaga
avere Mitropoliei Ardealului, Ioan Mihu se înscrie în rândul marilor filantropi
ai Bisericii noastre strămoșești, fiind și un adevărat model de patriotism și
iubire față de semeni.
