 |
| Pr. Mihai Manolache |
În data de 22 august am săvârşit,
într-un sobor așa de frumos, slujba de înmormântare a unui vrednic slujitor al
lui Hristos, părintele Mihai Manolache, la biserica Învierea Domnului din
cartierul brașovean Sprenghi, după ce am liturghisit dumnezeiasca Liturghie. La
sfârșitul slujbei s-au citit două scrisori de condoleanțe trimise de
Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul
Ardealului, și Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos,
în care și-au exprimat compasiunea și un cuvânt de mângâiere și întărire în
Hristos pentru familia Manolache, care, în aceste vremuri deosebite, a fost
greu încercată.
Părintele Mihai, atât de cunoscut în
urbea brașoveană, a slujit la altarul Bisericii străbune timp de 56 de ani, din
cei aproape 80 de ani de viaţă, cu multă râvnă și dragoste față de Dumnezeu, de
cele sfinte și de oameni. A fost un preot iubit de credincioși și de colegi.
Era într-o misiune continuă. Acest lucru m-a făcut să-l numesc „căluțul lui
Dumnezeu”. Răspundea cu multă abnegație la solicitările credincioșilor și cu o
dăruire jertfelnică. Așa a știut părintele Mihai să-şi lucreze mântuirea în
ogorul Preasfintei Treimi ca un vrednic slujitor al lui Dumnezeu.
Părintele s-a născut într-o familie de
țărani evlavioși, din comuna Bordei-Verde, jud. Brăila, familie care, pe lângă
părintele Mihai, a încredințat lui Dumnezeu spre slujire alți trei copii, pe
marele duhovnic de la Râmeți, părinele Dometie Manolache, pe Maica Eudoxia și
pe Gheorghe, cântăreț bisericesc în satul natal.
Harul preoţiei l-a primit în anul 1964,
după ce a făcut studii teologice, începând cu Seminarul Teologic de la Buzău și
continuând cu Facultatea de Teologie și cu studiile doctorale la Bucureşti.
Prin aceste momente frumoase, părintele Mihai a trecut nu numai la hirotonia
sa, ci și la hirotonia fiului său, Mihai, și a ginerelui său, Marius, dar și
atunci când și-a văzut munca răsplătită, la sfințirea bisericilor „Sf. Mina”,
„Sf. Gheorghe” și „Sf. Arhangheli și Bunavestire” de către Mitropolitul
Ardealului, ÎPS Dr. Laurențiu Streza. La toate aceste biserici, aportul
părinelui Mihai a fost considerabil. Sunt ctitoriile sale. Părintele și-a
început slujirea în Parohia Țapu, Protopopiatul Mediaș, unde a refăcut două
biserici, într-o perioadă scurtă, de numai 5 ani. Apoi, în anul 1969, părintele
a fost transferat la Brașov pe postul de muzeograf la Muzeul bisericii „Sfântul
Nicolae” din Șchei, proaspăt absolvent al cursurilor de doctorat în teologie,
secția istorice. Biserica avea nevoie de un specialist la muzeul Primei școli românești,
muzeu înființat în anul 1968, în vremea protopopului Vasile Coman, episcopul de
mai târziu al Oradei. Acceptă transferul cu condiția să slujească la altarul
unei biserici din Brașov. Patru ani, între 1969 și 1973, Părintele Mihai a
slujit la biserica „Sfânta Treime” de pe strada Barițiu din Brașov, iar din
anul 1973 până la pensionare și chiar după aceea, până la plecarea sa la
slujirea în Cer, a slujit la biserica Buna Vestire, biserica sa de suflet, și
în bisericile ctitorite de sfinția sa.
Acestea ni-l prezintă pe părintele
Mihai, iconomul vrednic al tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1), „vasul de bună
trebuinţă a lui Dumnezeu” (II Tim. 2, 21) și mărturisitorul lui Dumnezeu atât
cu fapta, cât și cu cuvântul.
A fost părintele multora, pe care i-a
născut la „viața cea nouă”, la „viața în Hristos”, a binecuvântat destinele
atâtor familii și a condus sufletele multor credincioși pe aripi de rugăciuni.
Deși mic de statură, era un om plin de
energie, de viață, care „ardea cu duhul” (F.Ap. 18, 25) asemenea rugului ce
ardea şi nu se mistuia, trăindu-și viața la altar, așa cum se cuvine unui ales
slujitor al lui Dumnezeu, într-o armonie cu viaţa sa de zi cu zi. L-am văzut în
mai multe rânduri îngenunchind în fața sfintei mese, unde își spunea rugăciunile
în taină, după care săruta cele rânduite de pe sfânta masă, apoi saluta pe toți
cei prezenți. Aceste gesturi trădează starea interioară a părintelui
Mihai.
În cele aproape șase decenii de preoţie,
slujirea sa a îmbrăcat toate aspectele posibile ale vieţii spirituale a
păstoriţilor săi: pe cei căzuţi i-a îndreptat, pe cei în deznădejde i-a
mângâiat, pe cei slabi i-a încurajat, pe cei aflaţi pe calea cea bună i-a
întărit, pe cei bogaţi i-a învăţat milostenia, pe cei în nevoi i-a învăţat
răbdarea. Tuturor le-a mijlocit intrarea la Hristos prin participarea la
slujbele Bisericii şi, mai ales, la dumnezeiasca Liturghie.
Protopop Dănuț Ghe. BENGA
