În contextul lansării proiectului 10 mari filantropi de către
Arhiepiscopia Sibiului am primit pe adresa redacției lucrarea domnului col. (r)
Ion Maftei dedicată unui filantrop „uitat” și intitulată: Un mare filantrop:
Constantin N. Vasiliu Bolnavu – istoricul moșiei Dulcești, apărută
la Editura Militară în 2016. Autorul prezintă în paginile acestei lucrări
personalitatea impresionantă a celui care a realizat pe moșia de la Dulcești o
fermă model și o moară elvețiană care își continuă activitatea până azi. Moara
nu era destinată localnicilor care aveau în proprietate doar o palmă de pământ,
ci numai celor care dețineau suprafețe mari de teren. Boierul a construit,
alături de moară, și un beci cu două galerii laterale, fântână și un bazin de
apă. După 1990, părțile laterale ale beciului s-au dărâmat, dar fântâna este
funcțională și astăzi.
Boierul a adus mașini și
utilaje marca Buhler (Elveția), care au fost păstrate până astăzi. Făina de
calitate produsă la Dulcești a dus faima morii în toată Moldova. Cine intră în
moara de la Dulcești pătrunde în atmosfera acelor vremuri. Moara a fost
construită pe două niveluri, iar interiorul este neschimbat. Procesul
tehnologic este simplu. Grâul este introdus în „curățătorie”. De acolo este condus
în mașinile de măcinat, timp în care omul poate vedea, prin intermediul unor
cilindri transparenți, cum se transformă grâul în făină. La etaj sunt sitele
care cern făina rezultată după măcinare, precum și sistemul de aspirație, care
scoate cenușa (n.r. – tărâțele) din făină. Transmisia mișcării de la motoare
înspre moară se face prin curele din piele care au vechimea morii, la fel ca și
grinzile de susținere a morii sau scările dintre cele două niveluri ale
clădirii. Nu s-a renunțat la nici o mașină, utilaj sau accesoriu din această
moară. S-au făcut doar lucrări de întreținere și revizii în fiecare an.
Acest mare filantrop a fost
cel care a sprijinit 100 de băieți și 100 de fete din familii modeste să
frecventeze cursurile liceelor Roman Vodă și Sturdza-Cantacuzino din Roman,
găzduindu-i în două cămine pe care el le-a cumpărat în vecinătatea celor două
instituții de învățământ. Același lucru s-a întâmplat și cu câteva sute de
studenți din București care au locuit în imobilul deținut de filantrop în Piața
Amzei pentru a le fi facilitat accesul la facultățile vremii din capitală.
Constantin Vasiliu Bolnavu a fost cel care a suportat costurile școlarizării
pariziene a lui Henri Coandă, cel care a marcat aeronautica românească și pe
cea mondială și care, fără ajutorul material al marelui filantrop, nu ar fi
devenit ceea ce este el astăzi.
Așadar, detalii despre
moșia de la Dulcești și detalii despre acest mare filantrop se găsesc în
paginile cărții lui Ion Maftei, pe care îl felicităm, și îndemnăm cititorii să
parcurgă această lucrare ce se poate asemăna cu marile lucrări ale literaturii
noastre pe care le-am parcurs fiecare la orele de literatură.
Mitropolitul LAURENȚIU
