„Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune El…”
(Ioan 2, 5)
Iubiţi credincioși,
Întregul
an bisericesc, cuprins între cele două mari praznice ale Maicii Domnului,
Nașterea și Adormirea ei, are patru perioade mari de post rânduite astfel încât
viaţa noastră să fie o continuă pregătire, o călătorie duhovnicească a noastră
cu Hristos şi împreună cu toţi sfinţii spre Împărăţia Cerurilor. Biserica a
rânduit ca în fiecare an să avem în mod regulat un timp de pregătire pentru
viaţa viitoare, un timp în care acordăm o mai mare prioritate grijii pentru
suflet decât grijilor lumii acesteia.
Postul Paştilor este cel mai important şi cel mai aspru post în Biserica
Ortodoxă, iar cel al Adormirii Maicii Domnului îi urmează acestuia în asprime.
Creştinii din primele veacuri se pregăteau pentru toate sărbătorile prin
postire, rugăciune, mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele
Mântuitorului. În secolele V şi VI, cultul Maicii Domnului a fost generalizat
şi, odată cu zidirea de către împăratul Mauriciu (582-603), în grădina
Ghetsimani, a unei frumoase biserici dedicate Maicii Domnului, praznicul
Adormirii Maicii Domnului a ajuns să fie stabilit pe 15 august. Foarte curând
în jurul acestei date a apărut şi postul pregătitor pentru această importantă
sărbătoare. Din evlavie pentru Maica Domnului, unii creştini posteau, în unele
părţi ale Răsăritului Ortodox, chiar 40 de zile din dorinţa de a se pregăti ca
în perioada prepascală pentru sărbătoarea trecerii la viaţa cea veşnică a
Maicii Domnului. Data şi durata acestui post au fost definitiv stabilite abia
în secolul al XII-lea, la un sinod ţinut la Constantinopol în 1166, în
care s-a hotărât ca postul să înceapă pretutindeni în Biserica Ortodoxă la 1
august şi să dureze până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august).
Dragostea şi recunoştinţa faţă de Maica
Domnului sunt motivele pentru care creştinii au respectat cu sfinţenie acest
post încă din primele veacuri. Textele liturgice atât de frumoase care se cântă
în această perioadă de pregătire duhovnicească ne insuflă multă încredere şi
nădejde în sprijinul şi ajutorul Preacuratei Fecioare. O cântăm şi îi mulţumim
pentru toate binefacerile pe care ea ni le arată şi astfel o numim: „bucuria
noastră”, „acoperământul şi sprijinul nostru”, „calda noastră
folositoare”, „toiag al bătrâneţilor”, „lumina a toată lumea”,
„mângâierea credincioşilor”, „apărătoarea şi scăparea tuturor
creştinilor”.
Mijlocirea Maicii Domnului, rugăciunile
ei, prezenţa ei lângă Tronul Judecăţii sunt o comoară a Bisericii, un dar
nepreţuit al bunătăţii lui Dumnezeu. A vrut Stăpânul a toate să Se întrupeze,
să moară şi să învieze pentru a ne dărui viaţa Sa cea veşnică, însă nu S-a
oprit aici cu iubirea Sa, ci însăşi pe Maica Sa, care L-a născut, a făcut-o
Mama noastră, făcându-ne fraţi ai Săi. Ne-a dăruit o inimă de mamă care bate în
ceruri pentru noi, care e sensibilă şi atentă la toate durerile şi suferinţele
noastre şi căreia Fiul ei întotdeauna îi ascultă toate cererile. Nepreţuit şi
adânc dar al iubirii de oameni a lui Dumnezeu sunt rugăciunile şi mijlocirile
Maicii Domnului şi de aceea creştinii au dorit întotdeauna să adâncească
această comuniune cu Preacurata Fecioară Maria prin perioade de post aspru,
prin cântări pline de bucurie, prin spovedanie sinceră şi prin multe
milostenii.
Prezenţă discretă şi plină de bunătate,
încă din timpul vieţii pământeşti, Maica Domnului ne-a lăsat un îndemn atât de
profund rostit la nunta din Cana care se rezumă la aceste câteva cuvinte: „faceţi
orice vă va spune El!”, prin care ne indică faptul că mijlocirile ei vor fi
întotdeauna ascultate dacă şi noi ne vom supune voia noastră voii lui Dumnezeu.
Toată literatura patristică vede în acest îndemn tainic un testament al
Preacuratei Fecioare prin care ea ne învaţă şi ne oferă soluţia de a ieşi
din toate problemele grave cu care ne confruntăm. Prin acest testament al ei ea
spune continuu: „Dacă vreţi ca rugăciunile mele şi ale voastre să fie
ascultate, atunci ascultaţi de voia Fiului meu, ascultaţi de glasul conştiinţei
voastre, păziţi poruncile, îndreptaţi-vă viaţa, veniţi înapoi prin pocăinţă şi
prin spovedanie în Casa Fiului meu, care este Sfânta Biserică, nu staţi în
afara ei, nu o părăsiţi prin păcate, ajungând astfel pradă lupilor
întunericului!”.
Iubiţi credincioși,
Trecem printr-o perioadă grea din viaţa
noastră. Nădejdea să nu ne-o pierdem. Avem un mare sprijin şi un mare ajutor în
mijlocirile Maicii Domnului. Ea vrea şi poate să ne ajute dacă şi noi schimbăm
ceva în viaţa noastră! Fiecare dintre noi ştie ce are de îndreptat. Fiecare
dintre noi ştie care este prăpastia sufletească ce ne ține departe de viața lui
Dumnezeu. Este vremea pocăinței, a întoarcerii inimilor spre Domnul, prin
lepădarea oricărei patimi care înrobește viața noastră. Să ne întoarcem sincer
la Dumnezeu, așa cum au făcut-o ninivitenii pe care Dumnezeu atât de repede i-a
iertat, cu toate că ei nu au avut o mijlocitoare atât de sfântă în cer, precum
o avem noi pe Maica Domnului!
Mare și minunat este Dumnezeul nostru!
El poate schimba totul într-o clipă, dacă şi noi ne întoarcem spre El din tot
sufletul. Nu putem cere izbăvire de încercări, de boală, stăruind în păcate!
Rostim la fiecare slujbă frumoasa rugăciune pentru încetarea pandemiei, zicând
„primește pocăința noastră pentru păcate”. Însă, de prea multe ori, pocăința
rămâne doar pe buze și nu schimbăm nimic, fiind cu inima departe de Domnul. De
aceea, să ascultăm de glasul lui Dumnezeu care prin prorocul Isaia astfel
mustra pe poporul ales, cuprins de necazuri şi suferinţe: „Când ridicaţi
mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi
rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge;
spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi
odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat,
faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1, 15-17).
În aceeaşi situaţie ne aflăm şi noi.
Avem atât de mult nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Cheia este însă la noi.
Dumnezeu aşteaptă o schimbare de la noi, iar în acest efort de renunţare la
păcat Maica Domnului ne este ajutătoare şi mijlocitoare. De aceea, în acest
post, care acum începe, îndemnăm pe toţi preoţii să săvârșească zilnic Sfânta
Liturghie dimineaţa şi Paraclisul Maicii Domnului seara, chemând pe cât mai mulţi
credincioşi să îi însoțească cu rugăciunile lor în aceste frumoase slujbe ale
Bisericii. Pomenirile pe nume la proscomidie ne pun pe toţi, vii şi adormiţi,
în Iubirea milostivă și iertătoare a lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos este
jertfa noastră, este Mielul pururea junghiat, Care Se aduce şi care Se lasă
adus de noi la fiecare Liturghie pentru iertarea păcatelor noastre. Lângă acest
Miel aflat în stare de jertfă, în faţa iubirii Tatălui suntem şi noi prezenţi
prin pomenirile pe nume şi prin miridele pe care preotul le scoate la
proscomidie pentru fiecare dintre noi.
Să ne bucurăm mereu de această mare şansă de a aduce zilnic lui Dumnezeu jertfa pe care El ne-o dăruiește şi pe care a rânduit să o aducem! Sfânta Liturghie este şansa vieţii noastre, ea ţine întreaga lume şi de aceea să ne străduim, după putere, fiecare să luăm parte la această Cină cerească la care stăm la masă cu Dumnezeu, Ajutorul, Nădejdea și Mântuirea noastră!
† Laurenţiu,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
