Preasfinția Voastră, într-o
epocă a globalizării, care demontează valorile autentice naţionale, prin ce
este generația tinerilor din satele noastre diferită de generația din mediul
urban mai ales că tehnologia 4G și plasmele au pătruns și acolo ?
Diferențele
se șterg tot mai mult. „Satul global” înseamnă, de fapt, că întreaga societate
este înghițită de consumism. Există, încă, diferențe circumstanțiale: tinerii
de la sat trăiesc într-o lume familiară, mică, au contact cu natura mai direct.
Din acest motiv, într-un fel, pot fi feriți de anumite excese care sunt mult
mai ușor accesibile tinerilor de la oraș. Dar majoritatea fac liceul în oraș,
deci se confruntă oricum cu aceste tentații foarte devreme și trebuie să le
gestioneze departe de familie și de comunitatea lor. Generația tinerilor de la
sate diferită și într-un alt mod față de cea la orașe: este mai defavorizată,
mai puțin educată, mai vulnerabilă socialmente, probabil mai predispusă să
prefere soluția emigrării. Cred că trebuie să îi acordăm mai multă atenție
acestei generații, să încercăm să o ajutăm să prețuiască propria lor casă,
propria lor lume, să o ajutăm să-și recapete un sens al demnității și al
responsabilității.
Preasfinția Voastră, credeți
că ideea unui Sat European de Tineret (există un program pilot European Youth
Village pentru patru sate: Sînpaul, Sascut, Izvoarele și Copalnic-Mănăștur)
construit ca o punte între mediul urban și cel rural, poate fi un refresh dat
lucrurilor ce păreau învechite și depășite ?
Aceste
programe pot fi bune în măsura în care remediază numeroase aspecte deficitare
ale vieții de la sat. Pot fi bune și în acele aspecte care reintroduc în
circuit și în atenție tradiții, istorii, moșteniri culturale. Dar să fim
precauți, pentru că ele vin și cu unele concepții care au ca finalitate
transformarea tinerilor în viitori cetățeni ai unei societăți globalizate fără
suflet și fără identitate. Nu au ca scop prețuirea identității noastre
culturale profunde sau a Bisericii – dimpotrivă. În plus, rostul tradiției nu
este să fie un decor frumos, conservat după toate regulile, eventual
transformată în bun de consum cultural, ci să fie funcțională într-un cadru
organic, viu. Comunitatea organică nu poate fi născută prin astfel de programe,
ci doar prin implicarea directă a noastră, a celor ce suntem responsabili de
moștenirea pe care am primit-o și de viitorul acesteia.
Preasfinția Voastră, între
eul de ieri cu o identitate distinctă şi eul de mâine impersonal într-o alergare
de a ține pasul cu civilizația, e posibil oare să mai găsim satul românesc
autentic doar prin muzee ?
Dacă va
rămâne doar în muzee, atunci el nu va mai fi autentic. Dacă permitem, în
continuare, ca satul românesc să moară, demografic și cultural, atunci va muri
și ceva esențial din sufletul nostru, o parte din noi. Iar sufletul nu se
conservă în muzee.
