La începutul
anului 2019 a apărut în colecția de aur (GOLD) a Editurii Univers Enciclopedic,
ca de altfel și sub egida Editurii Academiei Române, un volum sinteză a
Istoriei Bisericii Ortodoxe Române semnată de Părintele Academician Mircea
Păcurariu.
Nu putea să fie
marcat anul omagial mai bine pe plan editorial de către Biserica Ortodoxă și de
către Academia Română decât prin publicarea acestei sinteze care ne dovedește
încă odată că avem o Țară, pentru că am avut dintotdeauna un Altar.
Părintele Academician
ne arată în paginile acestei lucrări dedicate tuturor românilor la centenarul
Marii Uniri că cercetarea trecutului Bisericii românești a constituit o preocupare
a multor teologi și istorici laici care oglindesc în cercetările lor
activitatea Bisericii Ortodoxe. În cronicile secolelor XVI-XVII se întâlnesc și
unele fragmente care oglindesc activitatea Bisericii. În perioada următoare
sunt reținute în volumul de față scrierile protopopului brașovean Vasile și ale
lui Radu Tempea II. În secolul XVIII iluminiștii transilvăneni au excelat în
acest domeniu fiind reținuți aici Samuil Micu sau Petru Maior, iar în secolul
al XIX-lea, ca urmare a înființării primelor seminarii teologice, apar manuale
de istorie pentru elevii seminariști, pentru ca în a doua jumătate să se facă
remarcate cercetările în domeniul istoric aparținând lui Nicolae Bălcescu, A.T.
Laurian, Mihail Kogălniceanu ș.a.
Autorul
nostru face o incursiune în istoria creștinismului daco-roman
și a creștinismului românesc ca prime perioade de identificare a noastră sub
raport duhovnicesc și spiritual. Biserica românească în Evul mediu este
subiectul părții a treia a cărții, iar perioada modernă a istoriei Bisericii
Ortodoxe este abordată în perioada a patra. Ultima parte a lucrării este
dedicată istoriei de după 1918 care este amplu abordată și prezentată.
Recomandăm,
așadar, nu numai preoților, dar și credincioșilor noștri acest volum pe care îl
putem prezenta ca o carte de vizită actualizată a ceea ce a însemnat Biserica
Ortodoxă în viața poporului român, în nașterea unității naționale prin
promovarea și conservarea identității noastre naționale și lingvistice unice de
ambele părți ale Carpaților.
În anul
comemorativ al traducătorilor de cărți bisericești a
apărut la Editura Accent Print lucrarea Arhim. Sofronie
Saharov, Despre rugăciune, tradusă fiind din limba rusă de către părintele
Rafail Noica. Lucrarea este structurată în două părți putându-se constata că
într-adevăr rugăciunea este o nesfârșită înfăptuire, mai înaltă decât toată
arta sau știința. Prin rugăciune intrăm în părtășie cu Ființa cea Fără-de-început
sau altfel spus, viața Dumnezeului Celui de-Sine-fiind pătrunde în noi prin
acest făgaș, după cum arată părintele Sofronie în prima parte a lucrării
sale. Rugăciunea este sfânta desfătare a duhului nostru, însă căile către
această înfăptuire sunt întortocheate. De multe ori trăim o tânjire înflăcărată
către Dumnezeu, precum și repetate căderi de la Lumina Sa. Simțim adeseori
neputința minții noastre de a se înălța către El și cu toate acestea stăruim
nădăjduind că ne va asculta și ne va răspunde așa cum a făcut-o întotdeauna.
