Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

marți, 10 martie 2020

VALERIU BRANIŞTE (1869-1928). Publicist, astrist, om de cultură, om politic, mare patriot. 150 de ani de la naştere (II)



Image result for Prof. Univ. Dr. Elena MACAVEI 
Omul de cultură Valeriu Branişte s-a remarcat nu numai ca talentat publicist, dar şi ca profesor cu har la Catedra de Limba Română de la Universitatea din Budapesta, la Gimnaziul Superior din Braşov, ctitoria lui Andrei Şaguna, împreună cu prietenii săi: Iosif Blaga, Virgil Oniţiu.  Sextil Puşcariu, primul rector al Universităţii „Dacia Superioară” din Cluj şi distins membru ASTRA, a evidenţiat calităţile lui de dascăl: „Valeriu Branişte a sădit în inimile elevilor săi dragostea de carte şi iubirea de neam cu focul sacru al sufletului său însetat de frumos şi de adevăr…După ani de zile soarta a vrut să colaborăm la înjghebarea celei dintâi universităţi a Ardealului românesc…”.
Valeriu Branişte a evocat cea mai importantă ctitorie a marelui Şaguna – Mitropolia Transilvaniei – şi meritul de excepţie de a organiza Biserica pe baze legale, acelea ale Statutului Organic, 1868, ce va sta la baza organizării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie:  „Opera vieţii lui Şaguna înseamnă întemeierea din nou a poporului român şi a Bisericii sale naţionale din Ardeal, Banat şi părţile ungurene locuite de români… Aşezată pe cele mai largi baze democratice, în armonie cu genuinul înţeles al sfintelor canoane şi inspirată de spiritul modern constituţional al ocârmuirii de sine prin organe reprezentative, a devenit organizaţia dată de Şaguna Bisericii, o fortăreaţă inexpugnabilă a întregului neam, care i-a făcut cu putinţă să învingă toate piedicile artificiale ce se puneau de veacuri în calea evoluţiunii  fireşti…  Şaguna şi-a reorganizat Biserica din temelie, reintroducând sinodalitatea, care se pierduse în veacurile de urgie, a restabilit locul şi rolul mirenilor în organizaţia  Bisericii şi când a ajuns Biserica să poată sta pe temeiurile proprii, i-a eluptat (dobândit cu greu) independenţa, ridicând-o la rang şi putere de Mitropolie autocefală, dându-i cu ajutorul sfetnicilor săi o organizare cum nu are niciuna din Bisericile Răsăritului şi pentru care cu drept cuvânt ne-au invidiat toate popoarele conlocuitoare. Când a închis ochii avea Mitropolia deja două episcopii sufragane, iar pentru alte două episcopii era şi temelia gata pusă, încât au aşteptat numai momentul propice pentru a fi chemate la viaţă.”
Pe Mitropolitul şi primul preşedinte al Asociaţiunii l-a evocat cu adâncă reverenţă: „Viaţa şi opera lui Andrei Baron de Şaguna se desfăşoară cu măreţia unei epopei antice… Activitatea lui a fost decisivă pentru soarta poporului român, deşteptat din amorţeala de veacuri la conştiinţa drepturilor sale… Toate creaţiunile lui trăiesc şi astăzi, constituind tot atâtea temelii de dezvoltare şi condiţii de viaţă naţională conştientă, capabile a ţine pas cu mersul lumii, fără a se înstrăina de originea acestei vieţi, formând astfel un sfânt patrimoniu naţional al poporului român… Din această epopee de măreţie clasică face parte şi Asociaţiunea, al cărei întemeietor şi preşedinte prim a fost, împlinind prin aceasta un vechi dor al românilor de a întrupa într-un singur aşezământ stăruinţele de unitate şi solidaritate naţională…”.
Valeriu Branişte a remarcat, de asemenea, importanţa momentului istoric al înfiinţării Asociaţiunii şi bogăţia activităţilor de propagandă culturală pentru pregătirea spirituală a românilor pentru Unire: „Asociaţiunea a pus temeliile vieţii sociale româneşti. Adunările ei cu conferinţele ei, cu balurile şi concertele ei, întrunind în câte o localitate întreaga pătură cultă a ţărişoarei, luau proporţia unor mari evenimente naţionale, care aşteptau cu atenţie încordată rapoartele şi dările de seamă despre aceste adunări. Erau doar manifestaţiile de viaţă proprie ale unui popor, care cu 15-20 ani mai înainte era numai „tolerat”  în patria sa, oprit a se întruni şi considerat nedemn de libertate  şi incapabil de cultură proprie”.
Ca membru marcant al ASTREI, în a cărei activitate de propagandă culturală s-a integrat perfect, Valeriu Branişte a fost secretar al Despărţământului Lugoj. A făcut parte din Secţiunea Literară, 1907, 1925,  din Comitetul Central, 1925. A fost membru în Comisia de înfiinţare a ASTREI Basarabene, 1927, condusă de Onisifor Ghibu. A susţinut crearea ASTREI Bănăţene. A fost colaborator la „Enciclopedia Română” (1898, 1900, 1904), coordonată de Cornel Diaconovici, prietenul său, prima din România, prima din sud-estul Europei.
Ca om politic, Valeriu Branişte a făcut parte din Partidul Naţional Român, întemeiat de Ioan Raţiu în 1881, şi l-a condus un timp. A făcut parte din Comisia stabilirii graniţei cu Iugoslavia, din Comisia română la Conferinţa de Pace de la Paris. Ca membru activ al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, organ executiv provizoriu de conducere a Transilvaniei (înfiinţat în 2 decembrie 1918 de către Marele Sfat Naţional de la Alba Iulia, sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, şi dizolvat în 4 aprilie 1920), publicistul şi omul politic Valeriu Branişte a fost şef al Resortului Culte şi Instrucţiune Publică (după plecarea, la Bucureşti, a lui Vasile Goldiş), s-a implicat în înfiinţarea şi redresarea şcolilor elementare şi medii, s-a implicat în înfiinţarea Politehnicii din Timişoara. A făcut parte din delegaţia condusă de pedagogul şi omul de cultură Onisifor Ghibu pentru preluarea Universităţii Maghiare din Cluj şi înfiinţarea Universităţii „Dacia Superioară” în 1919, prima universitate românească din Ardeal. Inaugurarea Universităţii a avut loc în 1-2 februarie 1920, în prezenţa Familiei Regale, a înalţilor prelaţi – Miron Cristea, patriarh primat, şi Vasile Suciu, mitropolit al Bisericii Greco-Catolice, a unei delegaţii străine cu personalităţi diplomatice şi politice de seamă. Valeriu Branişte s-a implicat, ca şi Onisifor Ghibu, în constituirea  corpului profesoral  din elita intelectuală şi culturală a României  întregite.
Au venit să pună temelia învăţământului superior clujean: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Sextil Puşcariu, Victor Babeş, Gh. Marinescu, Dimitrie Gusti, Gh. Ţiţeica, Emil Racoviţă. Au răspuns prezent şi: Iuliu Moldovan, Iuliu Haţieganu, Florian Ştefănescu-Goangă, Vladimir Ghidionescu, Gh. Bogdan-Duică, Ştefan Bezdechi, Ioan Lupaş, Gh. Vâlsan, Onisifor Ghibu. O exemplară solidaritate a spiritualităţii româneşti din toate provinciile ţării! Din cele 17 nume ale elitei universitare amintite, 12 sunt şi membri ASTRA şi membri ai Academiei Române. Din aceeaşi elită, doi au fost rectori ai Universităţi: Sextil Puşcariu şi Iuliu Haţieganu. În Aula Universităţii s-a rostit prima lecţie românească, „Datoria vieţii noastre”, de către istoricul Vasile Pârvan. Onisifor Ghibu a ţinut primul curs de pedagogie românească: „Prolegomena la o pedagogie românească”. Valeriu Branişte este unul dintre cei 155 membri ASTRA primiţi ca membri fondatori, corespondenţi, titulari, de onoare  în Academia Română, cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură al ţării ce include comunitatea intelectualilor cu performanţe creatoare de excepţie.
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea UNIVERSITĂŢII BABEŞ BOLYAI, ce a purtat iniţial numele DACIA SUPERIOARĂ şi apoi REGELE FERDINAND, universitate ctitorită la iniţiativa Consiliului Dirigent al Transilvaniei prin acţiunea ASTREI, reprezentată de Onisifor Ghibu şi Valeriu Branişte. Tot anul acesta se împlinesc 140 de ani de la crearea Academiei Române, 1879, prin  schimbarea denumirilor anterioare: Societatea Literară Română, 1866, Societatea Academică, 1867. În 2016 Academia Română includea 1703 membri, oameni de ştiinţă şi cultură din ţară (1140) şi din străinătate (563); 46 dintre membri sunt laureaţi ai Premiului Nobel, trei dintre aceştia sunt de origine română: George-Emil Palade, Ştefan-Walter Hell, Ellie Wiesel.
Membri de seamă ai Asociaţiunii au contribuit la înfiinţarea forului academic, la organizarea lui, la crearea lucrărilor academice fundamentale, la sporirea prestigiului lui. Amintim câteva nume: George Bariţiu, Timotei Cipariu, Gavril Munteanu, August Treboniu Laurian, Dimitrie Onciul, Andrei Bârseanu, Virgil Oniţiu, Octavian Goga, Ştefan Ciobanu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Aurel Vlaicu, Carol Davila, Sextil Puşcariu, Iuliu Haţieganu, Gheorghe Bogdan Duică, Vasile Stroescu, George Vâlsan, Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, Ionel Valentin Vlad, Alexandru Surdu ş.a. Preoţi cu vocaţie, profesori, înalţi ierarhi ai Bisericii şi membri ASTRA au onorat şi onorează Academia Română: Andrei Şaguna, Sava Popovici Barcianu, Zaharia Boiu, Nicolae Popea, Ioan Micu Moldovan, Ilarion Puşcariu, Nicolae Bălan, Victor Mihaly, Augustin Bunea, Elie Miron Cristea, Vasile Suciu, Nicolae Ivan, Nicolae Colan, Iuliu Hossu, Dumitru Stăniloae, Antonie Plămădeală, Nicolae Corneanu, Alexandru Todea, Lucian Mureşan, Mircea Păcurariu, Liviu Streza.
VIVAT ACADEMIA ROMÂNĂ!

Prof. Univ. Dr. Elena MACAVEI