Tot în contextul anului centenar 2018
am primit la redacție volumul semnat de neobositul preot bucovinean Ioan Paul
Valenciuc, intitulat Preoțimea ortdoxă din Bucovina în timpul ocupației
habsburguce (1775-1918), volum apărut la Suceava sub egida Editurii Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Prin lucrarea aceasta este și mai
clar faptul că spațiul bucovinean, în urma anexării sale de către Imperiul
Habsburgic a cunoscut influența spațiului german, acest teritoriu bucovinean
devenind un adevărat conglomerat de popoare ce au căutat calea unei coexistențe
pașnice. Modalitățile prin care s-a reușit pot fi uimitoare și azi, dar trebuie
subliniat, și aceste lucruri sunt prezentate în volumul da față, că aceste
interferențe nu au rămas fără urmări, în special atunci când ne referim la
mentalul bucovinean care a păstrat în timp urmele acestei conviețuiri.
În timp, istoriografia a descoperit
faptul că un rol deosebit de important l-a avut preoțimea ortodoxă care nu a
fost doar un străjer alș credinței strămoșești, ci și al naționalității române.
Autorul ne arată că importanța preoților pentru istoria Bucovinei reiese în
primul rând din implicarea lor dezinteresată și jertfelnică în aproape toate
ramurile vieții sociale, politice și culturale ale provinciei.
Tot la ăînceputul anului am primit la
redacție lucrarea Prof. Răzvan Mihai Neagu, Formarea
elitei ortodoxe din Transilvania, Banat și Crișana la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Studenți români din Transilvania,
Banat și Crișana la Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți. Lucrarea
este apărută la Editura Școala Ardeleană, autorul îndreptându-și atenția înspre
elitele ortodoxe transilvănene urmărind modalitățile de formare ale acestora la
întrepătrunderea secolelor XIX și XX: Autorul surprinde importanța pe care
Universitatea din Cernăuți o are în această formare alături de Seminarul
Andreian de la Sibiu. Autorul prezintă aspectele istorice ce țin de originile
Universității din Cernăuți și la locul pe care l-a ocupat Facultatea de
Teologie în cadrul acesteia. Sunt prezentate aspectele ce caracterizau
frecventarea cursurilor de către transilvăneni, vârsta și pregătirea lor
anterioară, precum și consiția lor socială.
Îndemnăm pe cititori să descopere
singuri care au fost marile personalități formate la școala teologică
cernăuțeană, menționând aici doar pe mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului,
mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului, episcopul Traian Bădescu al
Caransebeșului sau Aurelian Magieru al Aradului. Acestora li se adaugă
istoricii Silviu Dragomir, Romulus Cândea, Ion Sârbu sau Gheorghe Ciuhandu.
Îl felicităm pe autor pentru demersul său și socotim
lucrarea ca fiind una de căpătâi atunci când este în discuție implicarea
Bisericii în culturalizarea poporului și investiția în educație care
întotdeauna a reprezentat o prioritate pentru instituție și pentru cei rânduiți
să păstorească.
