În galeria marilor bărbaţi
ai neamului românesc, afirmaţi în domenii culturale, publicistice, politice, se
situează şi VALERIU BRANIŞTE, de la a cărui venire pe lume, la Cincu Mare, în
Ţara Făgăraşului, s-au împlinit, anul acesta, 150 de ani. În semn de cinstire,
la iniţiativa Despărţământului ASTRA Făgăraş, s-a organizat un microsimpozion
omagial, cu lucrări susţinute de: Mihaela Gârlea, Dumitru Acu, Pr. Alexandru
Socaciu, Pr. Ciprian-Valentin Bâlbă, Elena Macavei, Mircea Dragoş, Dragoş
Curelea, nepoatele celui evocat – Sânziana Migea, Ruxandra Lugojanu, strănepoata
Mălina Dumitrescu. S-a aplicat şi sfinţit o placă comemorativă pe casa natală
din Cincu Mare în care s-a născut marele patriot.
Evocăm personalitatea
emblematică a lui Valeriu Branişte pentru meritele lui de excelent publicist, de membru marcant ASTRA,
de rafinat om de cultură, de om politic responsabil.
Valeriu Branişte s-a născut
în 22 ianuarie 1869 la Cincu Mare, în Ţara Făgăraşului. Primele cursuri le-a
urmat în limba germană în satul natal, apoi la Sighişoara, în limba română, la
Sălişte. Şi-a continuat studiile la Liceul german din Sibiu, cele superioare de
filologie şi filosofie la Universitatea din Budapesta, cu o bursă din partea
Fundaţiei Gojdu. Devine doctor în filologie şi filosofie cu o teză despre
poezia lui Andrei Mureşan, autorul imnului „Deşteaptă-te Române”. Profesorul
său Alexandru Roman i-a apreciat calităţile şi l-a desemnat ca succesor al său
la conducerea Catedrei de Limba Română de la Universitatea din Budapesta.
La Sibiu debutează ca
publicist în ziarul „Tribuna”, întemeiat în 1884 şi condus iniţial de
scriitorul Ioan Slavici. S-a integrat perfect în prima generaţie a tribuniştilor alături de:
Ioan Bechnitz, Andrei Balteş, Cornel Diaconovici, Septimiu Albini, George
Candrea, Aurel C. Popovici, George Coşbuc, Octavian Smigelschi, Vasile Goldiş,
I. Rusu-Şirianu ş.a. În paginile cotidianului românesc sibian, în primele
numere, Valeriu Branişte a debutat cu creaţii populare culese de el în Valea
Buii, locul natal al mamei, ulterior a publicat studii reluate şi în
suplimentele Tribunei: „Biblioteca Poporală”, „Tribuna Literară”. Intelectual rafinat, cu talent scriitoricesc
deosebit, a lăsat drept moştenire monografii ale unor personalităţi precum:
Ciprian Porumbescu, Andrei Mureşan, Alexandru Mocioni, Octavian Smigelschi,
studii ample cu pledoarii pentru drepturile românilor, pentru libertate şi
pace, pentru specificul culturii
româneşti, satire.
Format la şcoala
tribuniştilor, Valeriu Branişte şi-a desăvârşit personalitatea de ziarist şi om
de cultură, a promovat limba şi cultura română, idealul de dreptate şi
solidaritate naţională, a militat împotriva asupririi naţionale, pentru
drepturilor românilor şi ale
minorităţilor. Asemena idei au fost
transmise prin sutele de articole şi studii publicate şi în revistele pe care
le-a condus: „Dreptatea”, „Foaia de Duminică”, „Patria”, „Drapelul”,
„Banatul”. Ion Agârbiceanu, ca şi alţi
contemporani, i-a apreciat talentul publicist, aşezându-l în elita ziariştilor
români: „Dr. Valeriu Branişte a fost unul dintre cei mai buni ziarişti de dincoace
de Carpaţi. Articolele lui erau clare şi profund documentate, contribuind mult
la educarea şi instruirea maselor. A fost unul dintre apărătorii
Memorandumului. El nu s-a mulţumit cu luminarea maselor prin presă, a coborât
adeseori la săteni, în mijlocul poporului, cu echipele culturale ale ASTREI,
ţinând conferinţe, vorbindu-le în graiul înţeles de toată lumea”.
Valeriu Branişte a avut
şansa de a cunoaşte personalităţi intelectuale şi politice de vază şi de a fi
martorul unor evenimente istorice care i-au modelat gândirea şi simţirea:
Mişcarea memorandistă, în care s-a implicat (Memorandumul, document întocmit în
1892 de fruntaşii Partidului Naţional Român prin care s-a condamnat politica de
deznaţionalizare a românilor), Marea Unire – 1 Decembrie 1918, întemeierea
primului cotidian românesc „Tribuna”, 1884, înfiinţarea Universităţii „Dacia
Superioară” din Cluj, 1919, înfiinţarea ASTREI Basarabene, 1927 etc.
Bucuria înfăptuirii Marii
Uniri de la 1 Decembrie 1918 dar şi responsabilitatea românilor de a fi demni
de acest mare eveniment istoric au fost exprimate în articolul „Democraţiei avem să-i mulţumim renaşterea
noastră” („Drapelul”, 3 decembrie 1918): „…Astăzi se înfăptuieşte cea mai mare
din toate aceste minuni, unirea politică a tuturor românilor. Ţie, zi măreaţă a
istoriei, în care s-a înfăptuit această minune, ne închinăm, înscriindu-te nu
numai cu litere de aur pe paginile istoriei, ci şi cu litere nepieritoare pe
lespezile sufletelor noastre. Am înviat! Suntem şi vom fi! De acum încolo prezentul
şi viitorul sunt în mâinile noastre… N-avem numai să săltăm de bucurie şi să
admirăm ziua mare a renaşterii, ci şi să ne dăm seama de toate acelea mari
datorinţe ce ne revin în urma acestei renaşteri… Să înţelegem acest moment şi
să ne încordăm toate energiile întinerite, pentru a fi vrednici de ziua mare a
învierii, să fim conştienţi de datorinţele ce ni le impune această înviere, să
împlinim misiunea noastră istorică ca popor de civilizaţie, ca latini ai
Orientului, ca naţiune mare, independentă şi unitară românească… Sus! Să fim români, să fim
creştini, să fim reprezentanţii luminii şi libertăţii în lăuntrul nostru şi în
afară de noi! Reînvie prin faptele noastre acea glorie străbună, căreia avem să
mulţumim existenţa noastră….”
Prof.
Univ. Dr. Elena MACAVEI
