Preasfinția
Voastră, se vorbește astăzi, tot mai apăsat, despre îmbătrânirea satului
românesc și migrația de la sat la oraș; la oraș fiind credeți că mai poate
„întineri” frumos un bătrân luat de fii săi la bloc sau un tânăr mai poate
„îmbătrâni” frumos în înțelepciunea vârstei ?
Din experiență pot spune că
un bătrân se adaptează foarte greu la traiul în bloc sau traiul în alt mediu
față de cel al satului în care a trăit o viață. Asta dacă se adaptează, pentru
că mulți, deși își iubesc foarte mult copiii și nepoții, pur și simplu nu pot
să trăiască la oraș sau în străinătate și aleg să se întoarcă în țară, în satul
lor, riscând să moară singuri. Este o tragedie. Cât privește tinerii, aici e
altă problemă. Pentru cei care au plecat, deja, de la sate, probabil pentru
majoritatea, importantă ar fi o conștientizare a faptului că satul e o
valoare pe care nu trebuie să o abandoneze, nici disprețuiască. Și, pornind
de aici, păstrarea legăturii sat-oraș, fie și sezoniere. Sunt convins că și
dintr-o perspectivă strict pragmatică, cine reușește să aibă „țara sa”, cum
spunem noi în limbajul comun, este mai câștigat decât cel care nu mai are nicio
legătură cu satul.
Preasfinția
Voastră, credeți că există o teamă a tinerilor de a pune întrebări preotului și
de a nu mai naviga pe google search după răspunsuri ? Este o soluție „preotul
virtual” printr-o rubrică gen „întreabă preotul” în măsura în care poate avea o
finalitate practică și tânărul să ajungă din virtual în realul pridvorului
Bisericii ?
Misiunea Bisericii prin
noile tehnologii se poate face în multe feluri, dar trebuie să conștientizăm,
totodată, că aceste medii comunicaționale nu sunt neutre. Există aici
două orientări: entuziaștii mediilor online, care le privesc o oportunitate
pentru misiunea Bisericii, și scepticii, care le privesc ca un mediu insidios,
care golește de substanță comunicarea și comuniunea dintre noi. Eu mă consider realist:
mediile online sunt, deja, inevitabile în comunicarea noastră. Acolo sunt,
practic, enoriașii noștri, acolo sunt și „oile pierdute ale lui Israel.”
Așadar, trebuie și noi să fim prezenți acolo, prin multe forme, inclusiv prin
rubrici de tipul „întreabă preotul”. Dar nici să nu ne amăgim, totuși și
să nu credem că putem face „minuni” cu această tehnologie sau să nu vedem
pericolele inerente acesteia.
