Dezvelirea grupului statuar „Frații Lapedatu” a avut loc
vineri, 8 noiembrie, la Brașov, în parcul Gheorghe Dima, din vecinătatea
Colegiului Național „Andrei Șaguna”, instituție de învățământ de mare prestigiu
național, care a dat țării 49 de academicieni, o adevărată Universitate.
Momentul inaugural încheie un ciclu amplu de manifestări omagiale dedicate
memoriei celor doi frați gemeni, Alexandru și Ion Lapedatu, artizani ai
României moderne în generația Marii Uniri, manifestări organizate mai ales în
ultimii patru ani în principalele centre culturale din țară și din străinătate:
expoziții documentare itinerante, editări de studii, albume și publicații,
sesiuni omagiale, simpozioane, conferințe, emisiuni numismatice, atribuirea de
nume de străzi, de spații academice etc. S-au cinstit astfel doi membri
marcanți ai vieții politice, istorice, culturale și financiare din România,
participanți decisivi la procesul de modernizare și uniformizare legislativă,
administrativă și instituțională a României Mari.
În celebra aulă a Colegiului Național „Andrei Șaguna” -
unde cei doi frați au fost elevi o perioadă scurtă de timp -, în prezența unui
numeros public din țară și din străinătate, a descendenților familiilor celor
doi frați, au evocat personalitatea gemenilor Lapedatu: acad. Răzvan Teodorescu
din partea Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Opriș, istoric, – care a
dedicat o lungă serie de lucrări fraților Lapedatu, istoricul Mircea Mușat,
directorul Muzeului Băncii Naționale a României, scriitoarea Ana Blandiana,
președinta Alianței Civice, doamna Ioana Alexandra Wild, președinta Fundației
Lapedatu, nepoată de frate a celor omagiați, George Scripcaru, primarul
municipiului Brașov.
Reamintim în context că în urmă cu doi ani, la Sibiu, pe
clădirea Băncii Naționale, Agenția Sibiu (strada Mitropoliei nr. 16), a fost
dezvelită o placă comemorativă în memoria fraților Lapedatu, iar Muzeul
Național Brukenthal a găzduit expoziția itinerantă „Generația Unirii –
Alexandru și Ion Lapedatu”.
Frații Lapedatu s-au născut la 14 septembrie 1876 în
Cernatul Săcelelor (Săcele, Brașov), ramura paternă a familiei trăgându-se din
Glâmboaca (Avrig, Sibiu), unde frații gemeni, rămânând orfani de tată la un an
și jumătate, și-au petrecut adesea vacanțele. Tatăl gemenilor, Ion Alexandru Lapedatu,
a fost primul roman ardelean cu studii în Franța și cu doctorat la
Universitatea din Bruxelles, reputat profesor de limbi clasice la Gimnaziul
Superior Greco-ortodox Român din Brașov (azi Colegiul Național „Andrei
Șaguna”).
În ciuda greutăților familiei, frații Lapedatu au făcut
studii serioase în țara și în străinătate, ca mai apoi să joace un rol
important în viața culturală, socială și politică a României de dinainte de
1945.
Alexandru Lapedatu a fost istoric, geograf, profesor
universitar, om politic și om de stat român. A îndeplinit numeroase funcții și
responsabilități: secretar, apoi președinte al Comisiei Monumentelor Istorice
și al Comisiei Istorice Române; după înființarea Universității Daciei
Superioare la Cluj, în 1919, este numit profesor de istorie veche a românilor,
iar împreună cu colegul și prietenul său Ioan Lupaș, (și el absolvent al
aceluiași mare liceu brașovean), înființează în 1920 Institutul de Istorie
Națională, mai apoi devine decan al Facultății de Istorie, căreia îi donează
biblioteca sa de 10.000 de volume; membru al delegației care a însoțit al
doilea transport al Tezaurului României la Moscova; militant activ pentru
Unirea Transilvaniei cu România; director general al Arhivelor Statului; Ministru
Cultelor și Artelor; deputat și senator în mai multe Parlamente, președintele
Senatului; autor al legilor asupra elevării Bisericii Ortodoxe Române la rangul
de patriarhat; asupra regimului general al cultelor; asupra organizării și
funcționării teatrelor naționale; a formulat principiile conservării și
restaurării monumentelor; a spijinit înființarea de muzee în Capitală și în
numeroase localități din țară; a sprijinit financiar și a participat la
dezvelirea monumentelor publice dedicate personalităților istorice și culturale
românești; a fost Membru de Onoare al ASTREI, calitate în care a ținut
conferințe, a sprijinit publicarea Bibliotecii ASTRA și a donat Fondul „Al.I.
Lapedatu”; a fost vicepreședinte apoi președinte al Academiei Române etc.
Fratele geamăn al lui Alexandru, Ion, a fost bancher,
finanțist, profesor universitar, om politic și de stat. A beneficiat de două
burse, una acordată de Societatea Transilvania și cealaltă de Fundația Gojdu,
care i-au permis sa studieze științele economice la Budapesta, unde devine
președintele Societății „Petru Maior” a studenților români din Budapesta; a
participat la fondarea revistei „Luceafărul” la Budapeste în 1902 și a făcut
parte din Comitetul de redacție alături de Octavian Goga, Ioan Lupaș și
Octavian C. Tăslăuanu. A fost director al Băncii „Ardeleana” din Orăștie,
director general al Băncii Generale de Asigurări, membru al Consiliului de
administrație al Băncii „Albina”, al Băncii „Prima Ardeleană”, al Societății
Române de Gaz Metan, creator și secretar al Asociației băncilor române din
Transilvania „Solidaritatea”; a sprijinit proiectul Enciclopediei Române a lui
Diaconovici și cel al inființării Muzeului Asociațiunii ASTRA; a fost delegat
la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, membru în Marele
Sfat Național și secretar general al Resortului finanțelor în Consiliul
Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria,
membru al Consistoriului metropolitan al Transilvaniei, deputat și senator în
mai multe legislaturi, Ministru de Finanțe, Membru de Onoare al Academiei
Române etc.
Desigur, enumerările funcțiilor și responsabilităților celor
doi frați gemeni nu sunt exhaustive. Ei aparțin generației care a împlinit și
desăvârșit unitatea națională, au fost deschizători de noi orizonturi pentru Patria
unită, edificând instituții durabile, În întreaga lor viață și activitate
frații Lapedatu au fost animați de aceleași înalte idealuri de a fi credincioși
Patriei lor, urmărind binele public întotdeauna.
Acțiunea generației Marii Unirie a permis Românei să
progreseze rapid și să atingă apogeul economic, social și politic în anul de
vărf 1938. Proces care s-a frânt brutal, așa cum s-a frânt și viața acestor
două mari personalități, și a întregii elite românești interbelice. Alexandru
Lapedatu a fost arestat la 5 mai 1950 și închis la închisoarea din Sighet, cunoscut
loc de suferințe și torturi. Aici moare patru luni mai tărziu, moartea fiind provocată
de o deparazitare a celulei cu ușile și ferestrele închise: cu astmul de care
suferea și cu inima slăbită de un infarct n-a putut supraviețui. A fost aruncat
în groapa comună, fără semn de mormânt. Fratele său Ion, imobilizat la pat în
urma unui accident de autobuz, după o coborâre de la Păltiniș, și rămas fără
mijloace de existență, moare la București la 24 martie 1951. Amândoi au fost
epurați din Academia Română în 1948 și au fost repuși în drepturi post-mortem
în iulie 1990.
Se stingea, nimicită, strălucita Generație a Unirii și
Marea ei Operă!
Realizat în bronz, grupul statuar este opera sculptorului
cu origini brașovene Ioan Bolborea. Este
unul din puținele grupuri statuare realizate în ultima vreme in România, după
„Scoala Ardeleană” de Romulus Ladea (30 iunie 1973), din fața Universității din
Cluj-Napoca.
În imediata vecinătate a ansamblului scuptural se află bustul
în bronz al lui Ciprian Porumbescu (sculptor Vladimir Predescu), care a fost,
pentru o scurtă perioadă de timp, profesor de muzică la Gimnaziul Român din
Brașov. În aula acestui faimos liceu românesc, în luna martie 1882 a avut loc
premiera Operetei „Crai Nou”, prima operetă română, piesă în două acte scrisă
de Ciprian Porumbescu pe textul piesei poetului Vasile Alecsandri.
Se întâlnesc astfel peste timp, peste răutăți și
nedreptăți, ca să-și continue destinul și după moarte, trei spirite emblematice
ale spiritualității românești, se întâlnesc într-un moment de dreaptă cinstire
ca să ne amintească, cu puterea modelului lor, că nici o jertfă nu e prea mare
când aceasta stă la temelia mai binelui Țării tale.
Ion Onuc Nemeș
