V-ați surprins vreodată în situația
de a vă bucura de răul altuia? Ați crezut măcar o dată că o persoană a
primit ce merita? Sau poate v-ați distrat doar când cineva – care nu vă
plăcea în mod deosebit ori vă enerva – a căzut, s-a lovit, poate și-a rupt
chiar un picior. Cu toate acestea, oricât de îndreptățit v-ați fi simțit, sunt
sigur că vă consolați cu gândul că nu ați dorit să i se întâmple ceva drastic, răul
cel mai mare, nu ați dorit nimănui moartea.
Trăim într-o societate competitivă
și, deși avem învățătura creștină și o urmăm, ne aflăm nu de puține ori în
situația de a ne revizui atitudinea, de a ne trezi și realiza că am intrat în
jocul cotidianului mai mult decât ne-am fi dorit sau ar fi fost necesar. Ne
surprinde viteza în care se întâmplă toate în jurul nostru și suntem luați pe
nepregătite de evenimente care, cel puțin aparent, nu ne privesc și nici nu ne
afectează în mod vizibil. Cu dilemele acestea în minte pleacă la drum și
autorul romanului despre care voi vorbi aici, Lionel Duroy. Pornind, așa cum
mărturisește chiar prima copertă a traducerii în limba română, de la Jurnalul
lui Mihail Sebastian, romanul scriitorului francez mai sus amintit, Eugenia,
aduce în prim plan o poveste din România anilor 1930-1940, cu accent pe
perioada 1938 – 1945.
Pe numele său complet Lionel Duroy de
Suduirat, autorul de limbă franceză s-a născut în 1949 în Tunisia. După ce a
lucrat ca reporter pentru Liberation și L'Evenement du jeudi, după
apariția primului său roman, Priez pour nous (1990), se consacră
exclusiv scrisului. Eugenia, publicat în 2018, în Franța, este cel de-al
17-lea său roman, pentru care i s-a acordat, în 2019, Premiul Anais Nin.
Eugenia
aduce o perspectivă diferită asupra acestor ani importanți în istoria țării
noastre. Dacă ne ghidăm după crezul scriitoricesc al unui Irvin D. Yalom, acela
că o ficțiune este o istorie care ar fi putut să se întâmple, apoi dacă suntem
și noi interesați de această perioadă și căutăm documente care să ne ajute în
formarea unei opinii, putem spune că întreprinderea lui Duroy este una cel
puțin interesantă, dacă nu valoroasă și din punct de vedere istoric. Textul de
pe coperta întâi, și anume că romanul a fost „inspirat de Jurnalul lui
Mihail Sebastian”, poate fi un declanșator, un motor pentru a stârni
imaginația cititorului, dar – dacă luăm în considerare lista bibliografică din
finalul cărții – poate constitui și un argument pentru a valida cercetarea
scriitorului. Povestea începe cu evenimentul tragic și răscolitor al morții lui
Mihail Sebastian în data de 29 mai 1945, strivit de un camion. Încă de la
început este subliniat absurdul unei morți a celui care supraviețuise celui
de-al doilea război mondial ca evreu mereu ascunzându-se, mereu cu securea
uciderii sau deportării (o altă formă de crimă, de fapt) deasupra capului. Femeia
care îl iubea, această Eugenia Rădulescu, reface povestea anilor de când
l-a întâlnit pe scriitor și de când viața ei, astfel, se schimbase. Avem, iată,
un alt jurnal, de data aceasta al Eugeniei, o scriere din zilele imediat
următoare accidentului, o restabilire a cursului unor ani care, din cauza
evenimentelor, din cauza situației, a războiului, puteau rămâne în uitare.
Teza, de fapt, a acestei cărți este
aceea de la care am pornit cronica, și anume a absurdului unor persecuții, a
absurdului antisemitismului în general, dar și al antisemitismului răzbunător
românesc în special. Întrebarea care rămâne în urma acestui roman, care își
îndreaptă atenția cu precădere asupra evenimentelor „pogromului de la Iași”,
protagonista fiind născută într-o familie românească înstărită, dar nu bogată,
din târgul moldovean (astfel ne dăm seama și de alegerea deloc întâmplătoare a
numelui, Eugenia – cea de neam bun, de neam nobil, aici mai degrabă
„neamul bun” fiind luat în comparație cu jidanii pe care îi urau atât de
mult și atât de lipsit de substanță, ieșenii), este aceea a motivului real al
prigonirii evreilor de către români în anii 1940. Răspunsul pe care pare să îl
găsească eroina principală este că și răutatea poate fi naivă.
Avem această familie moldoveană care deține
o prăvălie cu vinuri în Iași, familie cu trei copii, dintre care fiul cel mare,
Ștefan, împărtășește idealurile și se și înrolează în Mișcarea
Legionară, fiul cel mic, Andrei, un boem, iubitor de poezie, pleacă până la
urmă pe front împotriva rușilor, iar fiica mijlocie, Eugenia, devine
reporter de război și amanta lui Mihail Sebastian în București. Trei copii dau
trei prilejuri de poveste și de răscolire a unei perioade critice a
istoriei noastre. Avem mai multe destine care se îmbină, se despart, converg
ori pleacă în toate direcțiile, avem iubiri consumate, iubiri neîmpărtășite,
drame și multe morți (și câte dintre ele absurde!), așadar, chiar și numai dacă
ar fi pentru o istorie nuanțată și romanțată, recomand romanul lui Lionel
Duroy.
Lionel Duroy, Eugenia,
traducere din franceză de Simona Modreanu, Editura Humanitas, București, 2019,
411 p.
